Primavara e singura perioada din an in care pot face sarmalele astea, care nu se compara cu nicio alta sarma din lume :). Si asta pentru ca doar pe la sfarsitul lui aprilie stevia a crescut destul de mare incat foile sa poata fi folosite pe post de “invelitoare”. Inainte e prea mica, la scurt timp dupa aia dispare.

Sarmalele in foi de stevie, superlaudate de Pastorel si alti “grei”, se fac, daca ar fi sa o luam by the book, din piept de gasca. Well, anu’ asta am ratat ocazia, desi am avut o mother goose (adica o gasca de curte de la mama lui Sorin aka soacra-mea :D). Numai ca unul dintre pitici urla innebunitor in ureche: Fa-o pe varza! Fa-o pe varza! Asa ca m-am executat :).

So, asa am ajuns eu sa fac sarmale din carne de… miel. Am riscat, desi n-as fi crezut vreodata ca pot iesi atat de bune.

Metoda e cea clasica: am amestecat carnea cu orez, doua fire de ceapa verde, tocate marunt, ou si sare. Atat pentru umplutura. Precizare extrem de importanta as zice io, pentru reusita retetei: carnea trebuie sa fie foarte proaspata, sa fie de miel si nu de oaie (as zice ca zona de pulpa e cea mai buna pentru asa ceva, pentru ca e cea mai “carnoasa”).

Frunzele crude de stevie sunt un pic casante si nu s-ar “mula” pe umplutura, asa ca trebuie oparite 15-20 de secunde. Adica se pun in apa clocotita cu sare si se scot aproape instantaneu.

Urmeaza la fel de clasica operatiune de impachetare, iar acum urmeaza a dirty secret.:D  Pana acum doi ani, pur si simplu nu eram in stare sa le impachetez. Gateam o mie si una de chestii, inventam, improvizam, insa NU PUTEAM IMPACHETA SARMALE! Pana cand l-am cunoscut pe Sorin. Si stiti vorba aia: Eu si sotul meu am trait fericiti 30 de ani. Apoi ne-am cunoscut. 😀 Well, macar am invatat sa impachetez sarmale :D.

Enfin, sarmalele se impacheteaza si se fierb – asa am invatat io de la mama si bunica – intr-un ceaun de tuci. Pe care eu l-am “tapetat” pe fund cu niste verdeturi (tulpinitze de marar si patrunjel) care sa dea si mai mult gust de primavara :). Am pus apoi apa, suc de rosii si le-am lasat sa fiarba acoperite, la fol molcom, asa cum le sta bine unor sarmale. 🙂

Dupa cum va spuneam, sunt extraordinare. Foaia de stevie e extrem de fina, de catifelata incat se topeste la propriu in gura. Nu are textura atzoasa a foilor de vitza, deci deosebirea e majora. Cat priveste umplutura din carne de miel, e onctuoasa si gustoasa, cu un vag iz de carne de miel, pentru ca verdeturile si stevia have done their job :).

Incercati asa ceva acasa! (daca mai gasiti stevie si miel :P)