Se cheama scone(s). Si se pronunta ca John. Sau ca Joan. Se cheama pogacele. Si se pronunta ca pogacele :). De fapt sunt niste biscuiti numai buni pentru micul dejun, pentru o gustare sau pentru ceaiul de la ora cinci.

Fie ca alegeti varianta englezeasca (scones) cu nenumarate subvariante, de cele mai multe ori dulci (ciocolata, fructe de padure etc), fie ca va opriti la pogacelele de inspiratie ungureasca (de obicei sarate: cu branza, cu jumari etc) trebuie sa incercati biscuitii astia.

Eu am preferat varianta simpla, putin indulcita, acompaniament perfect pentru o cafea neagra, intr-o dimineata rece cu miros de toamna.

Amestecati 100 de ml de lapte caldut cu o lingura de zahar, 2-3 linguri de untura (sau unt), un praf de sare, o jumatate de plic de praf de copt si faina cata intra pentru a obtine un aluat tare, dar maleabil si nelipicios, care sa se desprinda foarte usor de pe peretii vasului si de pe mainile voastre.

E bine sa lasati aluatul la frigider macar o ora inainte de a-l manevra, eu l-am lasat peste noapte. Dimineata m-am trezit io ca o lady, cu figuri de “the rain in Spain stays mainly in the plain” in cap :), dar pana la cestile de portelan si mic dejunul dichisit, am avut un pic de lucru cu facaletul si aluatul.:)

Dupa ce scoateti aluatul din frigider, il lasati 10-15 minute la temperatura camerei, apoi presarati masa de lucru cu faina si intindeti o foaie cu grosimea de un centimetru. Taiati apoi cu o forma rotunda sau cu un pahar cu diametru mic bucatele de aluat, pe care le puneti intr-o tava cu hartie de copt. Le puteti unge cu ou batut, pentru luciu. Le bagati apoi in cuptorul incins si le lasati la foc moderat pana se rumenesc.

Cum va spuneam, am preferat varianta dulce si i-am mancat cu dulceata de zmeura, peste care am pus un stropusor de iaurt tare (Olympus e genial).

Incercati asa acasa!