scordolea-sus1Inspirata de Dollo si de mama ei, pentru care am un mare respect desi n-o cunosc, manata de o pofta amanata cativa ani si impinsa de la spate de curiozitate, in weekendul trecut am decis: scordolea cu raci.

Raci am mai mancat eu de cateva ori si, cu toate ca-mi plac mult mai mult decat crevetii sau langustinele si i-aş putea compara chiar cu homarii, curatatul lor iti face viata un chin, asa ca in ultimii ani n-am mai cumparat. Despre scordolea (elogiata de Pastorel şi de Radu Anton Roman), mancare apreciata in egala masura la mesele boierilor pantecosi, dar si la cherhanalele pescarilor din Dobrogea, am auzit iarasi de ani de zile, dar nu mancasem niciodata.

Si cum vazusem eu raci in Obor recent, am revenit cu speranta ca voi mai găsi. Si bine am facut. Asa ca am cumparat vreo 30 de bucati de miscatoare, pe care le-am dus acasa pentru un festin (in cazul meu) sau un crud sfarsit (in cazul lor).

draci-vii1

Alien & CO

Scordoleaua cu raci este prima oprire din Ocolul Pamantului in 50 de retete şi, desi este o mancare impamantenita la noi, ca multe, multe altele aduse aici de alte natii, de-a lungul vremii, eu le-as da credit celor care ne-au daruit-o: grecii. Pentru ca scordoleaua (Skordalia) este un sos originar din Grecia. Si ce dar ne-au facut noua grecii!

Scordoleaua e un sos minunat, pe bază de nuci macinate. Atat de bun si deosebit, incat m-a cucerit iremediabil. E perfect cu raci, dar cred ca foarte bun cu pui sau vita si voi testa asta. But first thing first.

Aveti nevoie de miezul macinat de la 10-15 nuci, miezul de la 2-3 felii de paine alba, cativa catei de usturoi, putin otet, sare, piper si ulei. Grecii folosesc ulei de masline, eu il prefer pe cel de floarea soarelui, pentru ca mi se pare ca primul are un gust amar in astfel de sosuri.

Inmuiati miezul de paine in lapte, apoi il stoarceti bine. Puneti nucile si usturoiul pisat, apoi incepeti sa amestecati ca pentru o maioneza, turnand ulei. Eu am folosit mixerul, desi, la sfarsit de secol 19, nucile se marunteau in piua, iar lingura de lemn era sfanta. Cand obtineti o pasta groasa, care sta in lingura, e gata scordoleaua. Asezonati cu putin otet, sare si piper si asta e tot.

In ceea ce priveste racii – eu cred ca puteti fi indeajuns de norocosi sa-i mai gasiti si saptamana asta in Obor (eu insami ma gandesc sa mai dau maine o tura pe-acolo) – trebuie sa fie foarte vioi in momentul in care ii puneti la fiert. Un rac care nu misca inseamna o toxiinfectie garantata. Bineinteles, inainte de a-i pune la fiert in apa clocotita cu sare, ii spalati foarte bine, pentru ca sunt mâloşi şi băloşi. 😀 Dupa vreo 20 de minute, cand au capatat culoarea aia perfecta rosu-margean, sunt gata.

draci-rosii-11

(D)racii rosii. Si, oricat ati vrea sa credeti asta, nu e echipa de fotbal a Belgiei 🙂

Partea grea acum urmeaza, dar cred ca am gasit o metoda sa inving (d)racii. Nu, n-am lasat popa in casa si nici n-am dat cu tămâie, ci, dupa ce am separat coditele de restul corpului (apropo, la raci, carnea se afla in codiţe si in clesti), le-am despicat pe mijloc, cu foarfeca. Codita iese astfel ceva mai usor din carapace. De aici inainte, nu mai e cale de intoarcere. Caci odata ce-ai mancat scordolea cu raci (cu paine prajita), viata se schimba pentru totdeauna :).

scordolea-jos-22

Incercati asa ceva acasa!