Probabil că după postare asta iar o sa ma-njure unii printre dinti dar, da, plec la Paris pentru doua saptamani. Una dintre partile bune ale demisiei. Si, da, cred c-o s-ajung la Tour D’Argent si-n alte locuri minunate. Sper sa ma lase sa fac si poze. Asa ca nu pot sa nu va iau cu mine, macar virtual, in Franta, in episodul 20 din Ocolul Pamantului in 50 de retete, pentru un sufleu.
Un clasic in viata al bucatariei franceze, sufleul are diverse variante. Am mancat unul exceptional cand am fost ultima oara in Paris, un sufleu cu Grand Marnier, la desert. Eu m-am incumetat sa fac unul sarat si am ales din multitudinea de variante unul consacrat: sufleu de branza.
In unul dintre filmele care mi-au placut mult, odinioara, „Sabrina”, Audrey Hepburn (aka sabrina) pleaca la Paris unde face o scoala de bucatari (desi nu e mentionat in film, se pare ca e vorba despre Cordon Bleu). Iar intr-una dintre scene, Sabrina si colegii ei tre’ sa treaca proba sufleului, care nu tre’ sa fie nici prea tare, nici prea moale, nici prea crescut, nici prea lasat etc.
Eu sunt convinsa ca mai am muuuult pana la sufleul perfect, ar trebui sa trec mai intai pe la Cordon Bleu, dar va arat totusi ce am comis.
Ma stiti pe mine, io si cantitatile nu prea suntem prietene. Insa de data asta e musai, caci sufleul e treaba frantuzeasca. Asa ca am urmat fidel reteta Juliei Child, convertind cupsurile si tbs in grame si mililitri. Desi am ustensile de masurat in cups si tbs (se gasesc si in magazinele noastre), ma gandesc ca nu toata lumea are.
So, mai intai am facut un sos bechamel mai gros din 50 de grame de unt, 25 de grame de faina si 240 de ml de lapte. Adica am topit untul, am adaugat faina si am incorporat-o in unt, dupa care am turnat laptele clocotit si am amestecat cu nervi ca sa scap de cocoloase. Cat bechamelul era cald, am incorporat, rand pe rand, patru galbenusuri. Apoi am batut spuma, asa, old fashion, cu telul, 5 albusuri. Cica albusurile care au consistenta perfecta pentru sufleul trebuie sa aiba un volum de 8 ori mai mare decat ceea ce ati pus voi la inceput in vas. Acum, io ma impac cel mai bie cu volumele din cutiile de bere, asa ca nu stiu de cate ori s-au marit albusurile, dar pareau sa fie in regula :).
Am adaugat in bechamel un sfert din compozitia de albusuri si 90 de grame de branza rasa (Gruyere am folosit eu) si am amestecat fooooarte usor, cu o spatula, de jos in sus. Am incorporat apoi la fel de usor restul de albusuri si am turnat compozitia in vase (vasulete) ceramice unse cu unt. Le-am umplut pe trei sferturi si le-am pus in cuptorul incins la maximum, adica 220 de grade. Le-am lasat asa cinci minute, apoi inca 25 de minute la 160 de grade. Oricat d etare v-ar tenta, nu deschideti cuptorul in timpul coacerii, deoarece sufleul se va lasa instant.
Rezultatul e cel din poze.
[singlepic id=364 w=620 h=440 float=center]
[singlepic id=363 w=620 h=440 float=center]
Incercati asa ceva acasa!