Stiti bancul cu serpoaica si sarpele care faceau sex? Chiar daca-l stiti, va dati seama ca tot il spun, ca altfel imi stric articolul (lead amanat, pentru cunoscatori :P). Ei bine, un sarpe si sotia lui faceau sex. Luata rau de val, serpoaica ii zice sarpelui: “Spune-mi cuvinte porcoase, vreau sa-mi vorbesti murdar”. “SSSSSSula!”, vine raspunsul sarpelui. “Vreau cu P, zi-mi cu P”, insista serpoaica. “SSSSSSupa!” 😀

Well, serpoaica din mine avea in cap numai food porn zilele trecute. 🙂 Si nici ca se potrivea ceva mai bine decat o supa de ceapa, mai ales ca vremea nu e prea prietenoasa cu mine, cu stevia si leurda, cu noi toti.

Suppa, ii spunea vulgul. Caci din latina vulgara (care se vorbea si in Dacia) vine cuvantul suppa (cu doi P :)). Ei bine, stiti ce insemna suppa asta? Paine inmuiata intr-un lichid. Lucru de care mi-a fost si mie foooarte pofta. Numai ca eu am vrut niste felii crocante, acoperite cu un start de branza gratinata si fierbinte, imuiate intr-un lichid auriu si gustos, in care pluteau felii delicate de ceapa. Da: supa de ceapa gratinata. Un alt lucru pentru care trebuie sa fiu recunoscatoare ca francezii exista pe lumea asta.

Supa de ceapa e treaba cu dichis. Asta daca vreti sa va bucurati de gustul adevarat al unei supe gatite in tihna, ca la carte. Ca la cartea Juliei Child. Daca nu, exista destule alte bloguri unde se prepara in 20 de minute.

Daca aveti deja preparata supa de vita (care e baza pentru supa de ceapa sau pentru alte supe si sosuri), scapati usor, va dura doar vreo doua ore :D. Daca nu, atunci rezervati-va vreo 5-6. Eu am pregatit supa de vita cu o seara inainte, caci nu se poate supa de ceapa fara bulionul de vita. Un bulion se face destul de simplu: puneti la fiert oasele de vita (cu maduva si zgarciuri) cu cateva legume, de obicei ceapa, morcov si telina. Cand apa clocoteste, luati spuma, apoi le lasati sa fiaba la foc mic cam trei ore, pana cand iese toooooata aroma din oase. Asezonati cu sare si piper, puteti pune si un bouquet garni, daca va place. Si neaparat sa mancati maduva fierbinte, cu paine prajita. E superdelicioasa.

Baza de vita se poate face si in alt fel. Spalati oasele bine si le puneti la cuptor, intr-o tava, unde le lasati cam 30-45 de minte, sa se “caramelizeze”. Abia apoi le puneti la fiert cu legume. Oricare dintre aceste variante veti alege, trebuie sa o strecurati.

Asta e baza pentru supa de ceapa si aveti nevoie de 1,5 – 2 litri.

Pentru 6 persoane aveti nevoie de vreo 7-8 cepe mari. Cred ca vreo 800 de grame sau chiar un kilogram. Le curatati, le taiati pestisori si le caliti apoi in unt si ulei de masline, intr-un vas antiaderent. Eu le-am calit in oala de fonta. Intr-o prima etapa le lasati cam 15 minute, la foc mare si amestecati sa nu se lipeasca. Apoi adaugati o jumatate de lingurita de sare de mare si o jumatate de lingurita de zahar, care are rolul sa caramelize usor ceapa si sa-i dea o culaore auriu-maronie. Acoperiti oala cu un capac, dati focul foarte mic si lasati ceapa sa se caleasca incet inca jumatate de ora, amestecand ocazional. Abia apoi adaugati bulionul de vita si un pahar (100 de ml) de vin alb, sec, de buna calitate si lasati supa sa bolboroseasca inca o ora la foc mic. La final asezonati cu sare si piper. Eu am pus piper boabe, ca sa-i dea aroma, dar ca sa-l pot totusi scoate din supa.

Ce-am constat, e ca supa asta devine mult mai gustoasa a doua zi. Insa cine mai putea astepta? Asa ca am bagat repede in cuptor cateva felii de paine peste care am pus branza rasa. Eu am pus Comté, dar puteti folosi Gruyère sau Emmentaler sau chiar cascaval. Cand feliile sunt gratinate, iar branza e topita si rumena, le puneti repede in bolul cu sssssupa. O sa auziti cu sfaraie in momentul contactului. Hai ca ma intorc la prima parte a povestii :).

Incercati asa ceva acasa! Either is sex or food porn 🙂