icre-sus-1Pana la a treia si ultima parte a vacantei, pe care recunosc, mi-e un pic lene s-o scriu (dar o voi face saptamana viitoare) o sa va povestesc altceva. Cand m-am intors din concediu, in frigiderul nostru era un adevarat ciclon. In afara de cateva felii de prajitura cu visine (aduse de mama) nu aveam nimic. Iar noua ne era foame, pentru ca ultima oara mancasem cu vreo 7 ore in urma, niste wursti tare buni la Viena.

Well, mai aveam ceva, niste icre care la inceput mi s-au parut cam dubioase. Erau sarate, intregi, in saculetii lor, puse intr-un castron. Se conservasera atat de bine, incat erau chiar un pic uscate, la suprafata.

Pentru ca nu stiam ce e cu ele si care e menirea lor pe lume si in frigiderul meu, l-am sunat pe tata, care mi-a spus ca-s icre de hering, ca ii este pofta de niste icre clasice, adica de salata de icre, si ca mi le-a adus sa le prepar. (Paranteza: cred ca mama i le arunca pe geam, asa ca n-a riscat :D).

Dupa ce m-am dumirit, mi s-a parut totusi ca mi-ar iesi vreo doua galetuse din alea de fried chicken de la KFC daca le prepar pe toate, asa ca am oprit cativa saculeti de icre pentru niste tartine improvizate.

Am rumenit in cuptor cateva felii de bagheta, pe care le-am uns apoi cu unt. Am asezat deasupa icrele, felii de lamaie si am mancat cu rosii cherry galbene, luate de la o tanti din piata, cu 1 leu cincizeci paharul. Incredibil de dulci rosioarele! Si nemaipomenit de gustoase tartinele, iar ce mi-a placut la nebunie a fost sa sparg in dinti bobitele de icre, care-ti umpleau gura la propriu, odata iesite din saculet.

icre-jos-2

Incercati asa ceva acasa!