• ghimbir (3-4 cm)
  • un ardei iute verde
  • o tulpină de lemongrass
  • un piept mare de pui dezosat
  • 2 lingurițe de pastă fermentată de creveți (optional)
  • 6-7 frunze de lămâie kaffir
  • jumătate de linguriță de chimion macinat (optional)
  • 2-3 ardei uscați, roșii (optional)
  • 300 ml lapte de cocos
  • un ardei gras verde
  • o legatura de ceapă verde
  • un praz
  • 2 tulpini tulpină de țelină apio
  • un dovlecel mediu
  • 2-3 linguri de sos de pește (e foarte sărat)
  • un praf de sare
  • 30 de gr de zahăr de palmier
  • o lingura de pasta de tamarind sau sucul de la un lime
  • coriandru proaspat pentru ornat (optional)

N-am fost niciodată în Asia, dar este una dintre destinațiile pe care vreau să le bifez cât mai repede. Până nu ajung impozitele pe venit din România ca alea din Franța, de l-au pus pe drumuri pe Depardieu până-n mama Rusie, ca să-și ia cetățenie (bună metodă de evaziune, nu?Si fac și rime).

Nu, n-am ajuns niciodată în Asia, dar am avut norocul să testez destule preparate din diverse țări de pe acest continent, gătite în restaurante – cu specific – foarte bune (în general din Europa) sau preparate gătite de nativi. Așa se face că în Germania am mâncat de câteva ori o mâncare thailandeză foarte bună. Zic io… Acuma, că dacă ajung în Bangkok și mâncarea de-acolo – mai ales street food-ul – n-are nicio legătură cu ce am mâncat în restaurantele thailandeze din Frankfurt, io nu mai sunt vinovată. Dar am un feeling că seamăna destul de mult (deși e posibil să fi fost ușor adaptată pe gustul europenilor).

De câteva ori am gătit și eu mâncare thailandeză. Mă rog, am încercat. Iar supa aceasta de pui cu lapte de cocos – tom kha gai pe numele ei – este una dintre încercări. Reușite. Au zis-o oameni care chiar au mâncat o veritabilă mâncare thailandeză în viață.

Supa a respectat regulile și condimentele de bază din bucătăria thailandeză, dar, recunosc, am improvizat.

Pentru început, într-un litru și jumătate de supă de pui am pus la fiert/infuzat niște ghimbir (3-4 cm),un ardei iute verde și o tulpină de lemongrass tocată (găsiți acum în multe supermarketuri: Metro, Cora, Mega Image). Ar fi trebuit să am galangal, adică ghimbirul thailandez, dar n-am avut, așa că am folosit ghimbir normal. După zece minute, am adăugat un piept de pui dezosat, apoi două lingurițe de pastă fermentată de creveți (o găsiți în magazinele de condimente din Dragonul Roșu), deși acest produs nu e folosit în rețeta originală de tom kha gai. Nu-i „deraiază“, însă, foarte mult gustul, mie îmi place, așa că am folosit-o.

Au urmat 6-7 frunze de lămâie kaffir (se găsesc pe diverse site-uri, în magazinul Ki Life din Piața Amzei sau în Dragonul Roșu), jumătate de linguriță de chimion pudră (nici ăsta nu e un condiment folosit în rețeta originală, deci puteți renunța) și, dacă vă mănâncă-n fund, așa cum îi mănâncă pe thailandezi sau pe mine, mai puneți și vreo doi-trei ardei mici, uscați, roșii și-ai dracu’, bird’s eye chili pe numele lor.

Am lăsat totul să clocotească timp de 10 minute, apoi am adăugat o cutie mică de lapte de cocos (250 de ml) și legumele feliate: ardei gras verde, ceapă verde și praz, tulpină de țelină apio, dovlecei. De obicei, în supa asta nu se prea pun legume. Nu ce am pus eu, în tot cazul, ci ciuperci. Le-am fiert încă 5 minute (mie îmi plac mai crocante legumele în supa asta), iar la final am pus sare (foarte puțină), 2-3 linguri de sos de pește (e foarte sărat), o linguriță de zahăr de palmier sau puțin zahăr normal (zahărul de palmier e specific bucătăriei din Asia de Sud Est, găsiți tot în Dragonul Roșu) și suc de lime. În mod normal, această supă se acrește cu tamarind. În Thailanda, ăia bătrâni așa zic. Pentru ei e o blasfemie s-o acrești cu suc de lime. Pentru cei tineri nu. Și acum mă refer la thailandezi, nu la profani ca mine. Așa că i-am stors și-un lime în cap, să fie blasfemia blasfemie. Paranteză: pastă de tamarind găsiți la Ki Life sau în măcelăriile arăbești de pe Calea Moșilor sau din zona Obor-Colentina sau in deja celebrele si hipsterestile marketuri alimenare din Dragonul Rosu. Cred, de fapt, ca acolo gasiti cam totul la un loc.

Îmi spunea cineva că mai întâi trebuie să faci o excursie de vreo două zile prin diverse magazine, ca să-ți aduni ingredientele pentru tom kha gai, abia apoi te apuci de gătit. Well, s-ar putea să aibă dreptate. Dar și câte zeci de supe puteți face după aia. Că n-o să vă mai săturați, vă zic eu.

Iar la final, un ultim drum în orice supermarket umil, pentru niște frunze de coriandru proaspăt, fără de care e vai și jale. So, dați o tură prin oraș. Dați vreo câteva.

Apoi încercați așa ceva acasă!