Pentru mulți dintre voi, sosul tzatziki nu mai e niciun secret. Însă nu trebuie să-l mâncați doar în insulele grecești. Bine, anul ăsta e destul de puțin probabil ca lumea să se mai înghesuie în Grecia, aflată în zodia revoltei și-a falimentului. Așa că, dacă mare și soare se mai găsesc și prin alte țări, tzatziki vă puteți pregăti și singuri, acasă.

Eu am descoperit acest sos/aperitiv prin anii ’90, când eram în liceu, iar de atunci l-am făcut în mod constant. În familia noastră, tzatzikiul e deja un fel „traditional”, kind of sarmale sau borș de văcuță. Așa că îl prepar în mod constant, cel puțin o dată pe lună, cu perioadele de obsesie în care îl fac și de câteva ori pe săptămână.

Pentru că tzatiki poate servi și de sos, și de aperitiv (cu pâine sau lipie caldă), și de garnitură. E versatil și incredibil de bun. Și pentru că îl fac de atâția ani, uneori mai improvizez. De cele mai multe ori mă joc cu ierburile și pun ce am chef în ziua respectivă: fie mărar, fie mentă, fie oregano, uneori chiar busuioc.

Însă la acest tzatziki am mai adăugat un ingredient: morcov. Cu cât mai multe legume crănțănitoare, cu-atât mai bine.

Aveți nevoie de 300 de grame de iaurt tare, gras: de oaie, de bivoliță sau de capră. Pe care îl puneți într-un ștergar și într-o sită și-l lăsați o oră la scurs. Tăiați în cubulețe mici un castravete (sau îl dați pe răzătoarea mare) și îl stoarceți și pe el bine. Excesul de lichid din ingrediente ar transforma sosul într-un soi de ciorbă de iaurt și nu vă doriți așa ceva în locul unui tzatziki cremos. Dați pe răzătoare și un morcov mare, pe care nu-l mai stoarceți, pentru că nu aveți ce.

Apoi puneți legumele în iaurt, câțiva căței de usturoi pisați, 3-4 linguri de ulei de măsline (neapărat de măsline), suc de lămâie (sau de lime, dacă vreți un gust ușor exotic) și sare. De data asta eu am condimentat cu oregano uscat. A fost o cină minunată, alături de un ou de țară, fiert tare, și câteva felii de baghetă prăjită.
Aceasta postare a fost publicata pe Eva.ro in data de 20 martie 2012!