Ne-am intors de trei zile din Franta, de pe Coasta de Azur si, vorba baladei, de trei zile-ncoace, iarba nu-mi mai place. Well, intelegeti voi :).

Daca las gluma la o parte, inca incerc sa-mi revin cu somnul si cu nervii cauzati de intoarcea inRomania, pe care, la fiecare intoarcere, o gasesc tot mai aiurea… Dar sa profit de ultimele doua zile de concediu, caci de luni revin (fara fortza) la cules de bumbac.

Va spuneam inainte sa plec ca Franta e cea mai frumoasa tara, in opinia mea, iar Coasta de Azur nu inceteaza sa ma minuneze. Pentru mine a fost a cincea sau a sasea oara, cred, pentru Sorin a doua si chiar daca ne-am duce de o mie de ori acolo, nu cred ca ne-am plictisi. De fapt, o saptamana plina a fost mult prea putin.

Pe langa alergatura zilnica din Villefranche (unde am stat) in toate aproape toate colturile Coastei (cel putin alea importante: Nisa, Cannes, Saint Paul, Juan les Pins, Beaulieu, Mougins, Monaco, Vence, Cagnes sur Mer, Cannet, Menton), am mai avut timp si de putina plaja – la mare si la piscina, putine cumparaturi si, bineinteles, putin gatit. Asa, pret de vreo doua party-uri de 13-15 oameni, plus cateva cine in familie :D. Dar despre asta, in episodul urmator, pentru ca acum o sa va povestesc despre restaurantele in care am fost: de la tzepe pana la mancare cu stele Michelin.

Unele locuri in care am mancat m-au lasat fara cuvinte, altele m-au surprins neplacut, iar altele m-au lasat rece si, chiar daca o sa par de-a dreptul nesimtita, as putea executa mai bine unele feluri pe care le-am mancat. Am mancat in destule restaurante pana acum, am mancat destule lucruri facute de diversi oameni, asa incat cred ca-mi pot permite sa caut si sa vreau la o mancare mai mult decat un gust banal sau corect, chiar daca mancarea respectiva e o omleta. Si e mare lucru sa faci o omleta perfecta, putini reusesc. Doar nu degeaba omleta e examen la Cordon Bleu 🙂

Revenind, ce am remarcat fata de datile trecute este ca preturile au crescut destul de mult si daca nu vrei sa ai surprize si sa-ti miste ceva prin farfurie trebuie sa te orientezi catre locuri unde un fel principal incepe de pe la 20 de euro. Noroc ca am o (fairy) god mother! 🙂

Dar sa incep cu prima zi, o vreme excelenta cu multa plaja si baie in mare la Juans les Pins, pe plaja mea preferata, Juanita. Acolo, toate plajele private au si restaurant, asa ca la pranz am mancat la ei.

Eu am mers pe ceva ce stiam din anii trecuti, insa de data asa parca mai putin bune ca datile trecute: midii mariniere cu cartofi prajiti. Midiile erau corect gatite, insa foarte mici ca dimensiune sinu m-au dat pe spate. S-au mai comandat o salata cu homar, crab, creveti, avocado si grapefruit (buna, am gustat si eu), salata cu niste placintzele cu branza de capra, paste cu fructe de mare si sofran (au scapat cam mult sofran, dupa parerea mea) si niste muschi de vita (care nu a mai fost pozat). De baut, cam ca peste tot pe unde am fost, un vin excelent: Chateau Minuty Prestige rose si Chateau Minuty Prestige blanc.

moules

Midii mariniere

salata-capraSalata cu branza de capra
salata-homar
Salata cu homar, crab, creveti, avocado si grapefruit
paste-fructe-mare
Paste cu fructe de mare si sofran

Preturile au fost cam intre 18 euro (salatele, desi aia cu homar a costat mai mult) si 30 de euro (muschiul de vita). Vinul, in jur de 35 de euro, dar acelasi vin era 65 laMonaco:D. Oricum, in hypermarket era mult mai ieftin, cred ca vreo 15. Tinand cont de faptul ca nici n-am mancat toti, nici nu s-au comandat cate doua feluri, asta a fost una dintre cele mai ieftine mese, cam 280 de euro cu tot cu bautura.

Urmatoarea masa la restaurant a fost o cina in Saint Paul, la Le Tilleuil. La restaurantul Colombe D’Or (din acelasi satuc), unde se mananca bine la preturi relativ rezonabile, era rezervat pana anul viitor :D. Saint Paul e un satuc de artisti, de pictori, cu magazine cu tot felul de obiecte de arta, la preturi destul de piperate, dar are un farmec aparte. E foarte sic, e unul dintre locurile mele preferate de pe Coasta. Iar mancarea de la Le Tilleuil (Teiul) e chiar buna. In primul rand, mi-a placut ca ne-au adus imediat din partea casei un amuse-bouche: gazpacho pus in paharele micute, ca alea de tzuica :).

Gazpacho avea o spuma de busuioc deasupra, a fost foarte bun, cred ca asa il voi garnisi si eu cand voi mai face. La antreuri s-au mancat salata de legume (fasole verde, morcov) cu foie gras si homar, foie gras cu paine prajita si chutney de rubarba si niste pressé de chevre, adica o crema de branza de capra, invelita in felii de castraveti. Eu m-am rezumat la fel principal si desert, adica nuca de antricot de vita Angus, cu piure de masline si anghinare. Minunat! Singurul defect e ca mi l-au fript putin mai mult decat mediu, asa cum l-am cerut. Dar carnea a fost extraordinar de gustoasa. Sorin a mancat piept de raţă (magret de canard) cu niste legume la wok si noodles, am gustat si nu m-a impresionat deloc. S-au mai comandat jarret de veau (un fel de gamba de vitel, gatita la foc incet, cateva ore), o mancare cu origini provencale, foarte gustoasa, si vreo 5 portii de muschi de vita cu ciuperci.

gazpacho

Gazpacho

antricot

Antricot de vita Angus

rata-1

Piept de rata cu legume la wok si noodles

muschi-ciuperci-1

Muschi de vita cu ciuperci

jarret

Jarret de veau

salata-homar-foiecu homar si foie gras

La desert aproape ca mi s-a facut pielea de gaina pe mine de cat de bun a fost mi-cuit au chocolat (un fel de prajitura de ciocolata cu miez lichid si fierbinte de ciocolata), care avea alaturi spuma de mango si fructe diverse.

Cineva a comandat o bezea umpluta cu inghetata si cu fructe, iar altcineva un fel de piure de fructe, cu frisca si fructe intregi. La final ne-au adus din partea casei niste prajiturele, un fel de madlene si niste bezele din alea moi, gen marshmallows. Primele au fost OK, ultimele oribile. Per total, a fost o cina exceptionala, iar nota pentru 10 persoane a fost de 670 de euro.

micuit

Mi-cuit au chocolat

bezea

Bezea cu inghetata si fructe

Prajiturele din partea casei

Prajiturele din partea casei

Oarecum o dezamagire pentru mine a fost Negresco, mai exact bistroul La Rotonde. Noi am mancat pe terasa, nu inauntru, unde totul e decorat ca intr-un carusel, cu caluti and stuff. La Negresco mai fusesem acum vreo 7 ani (am baut o bere la Le Relais), acum a fost vandut si renovat si arata foarte frumos. Era deschis si celalat restaurant, Chantecler, dar acolo e cu stele Michelin si preturi cam ca la Moulin de Mougins, caruia o sa-i dedic o postare separata.

negresco

Negresco

la-rotonde

La Rotonde

Revenind in carusel, mancarea a fost banala, iar chelnerii impertinenti. In afara de faptul ca scapau chestii pe jos, spargeau lucruri si-ti lasau cioburile pe sub masa, mai erau si ironici. Salata Nicoise pe care a mancat-o Sorin a avut un singur lucru iesit un pic din tipare: tonul pe gratar, facut rose. Gazpacho a avut prea mult otet, iar crevetii prajiti cu susan pe care-i avea ca garnitura ar fi putut foarte bine sa lipseasca, gusturile nu mergeau deloc impreuna.
Cineva a mancat minestrone, despre care am inteles ca a fost bun (si pentru ca mi s-a facut pofta voi face si eu in curand 🙂 ). Eu am comandat cote d’agneau rose, dar cred ca mielul ala era deja oaie, iar muschiul de vita mediu comandat de altcineva era aproape talpa (aici chiar au zbarcit-o). Am gustat un pic dintr-un lup de mare la gratar, care era intr-adevar proaspat si gustos, s-a mai comandat ton rose la gratar, iar chelnerii au adus o portie in plus, pe care am trimis-o inapoi. Cand s-au dumirit ca a fost prostia lor, o faceau pe ironicii si ne spuneau ca au inteles a cui e vina si ca pot pleca linistiti in weekend. A fost un singur desert, un millefeuille framboise si n-am fost eu cea care a comandat :D.


nicoiseSalata Nicoisegazpacho-rotondeGazpacho
minestroneMinestrone
coteCote d’agneau
lup

Lup de mare

Masa de sapte persoane, cu doar doua sticle de vin a fost 450 de euro, iar din punctul meu de vedere n-a facut banii.toaleta

Toaleta doamnelor la Negresco

In fine, macar e arborat steagul Romaniei vizavi, pe faleza :D. Si pentru ca deja am scris prea mult si pentru mine, o sa mai revin cu doua episoade de pe Coasta de Azur, dintre care unul dedicat celui mai bun restaurant in care am mancat pana acum: Moulin de Mougins, dar si celui mai prost din aceasta vacanta, Beluga din Villefranche sur Mer.

*Nota La toate restaurantele la care am mancat, painea era facuta “in casa” si era foarte buna. Indiferent de nivelul restaurantului si de scenariile apocaliptice cu al doilea val de criza, cu greu gaseai o masa fara rezervare.