• 400-500 e grame de varza de Burxelles proaspata sau congelata
  • 2-3 linguri d eulei de masline
  • 200 de grame de smantana fermentata
  • o lingurita de amidon
  • sare, piper alb

Se spune că esențele tari se țin în sticluțe mici, iar eu sunt cu totul de acord. Iar regula nu e valabilă doar pentru parfumuri, ci s-ar putea extinde foarte bine și… la varză 🙂 . Căci așa mi se pare mie varza de Bruxelles: o varianta concentrată și îmbunătățită a verzei obișnuite. Asta în afară de faptul că este foarte drăguță, așa, miniaturală. Ca o mâncare pentru păpuși, pe care o mănâncă oamenii mari.

Varza de Bruxelles mai are un avantaj. E aproape la fel de bună congelată, pe cît e și prosapătă. O veți găsi în magazine în varianta proaspătă, însă nu foarte des, așa că puteți fără probleme s-o cumpărați congelată.

Deși pare o biată legumă (are doar 40 de calorii/100 de grame) varza de Bruxelles este foarte sățioasă. Pentru noi doi, pungă de 400 de grame a fost mai mult decât suficientă, la o cină.

Am pus vărzuțele într-un vas nonaderent, cu puțin ulei de măsline și le-am lăsat acoperite cu capat, la foc mic. Pentru că ele sunt congelate, se vor dezgheța și prepara în același timp, în sucurile proprii. Le-am lăsat aproximativ 20 de minute, apoi le-am pus un sos foarte simplu, făcut din smântână cu o linguriță de amidon (ca agent de îngroșare). Am condimentat cu sare de mare și piper alb, am pus din nou capacul și am mai lăsat totul pe foc mic încă cinci minute, tim,p în care s-a îngroșat și sosul. La final, mult mărar verde.

Aceasta postare a fost publicata pe Eva.ro in data de 2 octombrie 2012.