Stau in fata monitorului, mananc niste capsune si ma gandesc cum sa numesc acest fel de mancare. De fapt, sunt aproape sigura ca trebuie sa-mi poarte numele – well, al site-lui – pentru ca eu am conceput acest dish.

Da, oricata infatuare o sa “curga” de aici, I created this 😀

Dupa vreo 4-5 zile de gandire, de combinatii, “extractii” si “radicali”, I came up with this: vita Farfuridi. Sau friptura de vita cu tabasco si armagnac, cu garnitura de zucchini la gratar cu ierburi aromate, ulei de masline si sare marina, inima de palmier la cuptor cu piure de caju si nuci de macadamia.

Suna cam complicat si un pic in alta limba, dar cu exceptia piureului de caju si macadamia, totul se “rezolva” in jumatate de ora.

Prepararea piurelui incepe de cu seara, cand 100 de grame de alune caju si nuci de macadamia (ambele crude) se pun la inmuiat in apa. Le gasiti la Mega Image (atentie, nu cumparati din cele prajite si sarate, ci doar crude) sau la celebra taraba din Piata Matache, un fel de rai al bunatatilor din toate colturile lumii (fructe uscate, ierburi, condimente etc).

Alunele si nucile soaked for about 12 hours se fierb apoi in lapte dulce (250  – 300 de ml), la foc foarte mic, 30-40 de minute. Ar trebui sa folositi un vas antiaderent, dar chiar si asa amestecati din cand in cand, pentru ca s-ar putea lipi. Dupa ce au fiert si s-au racit, faceti o pasta in blender, in care puneti apoi sare, piper alb, putin ulei de masline si o lingura-doua de smantana tare si voila piureul.

Inima de palmier se gaseste la Mega Image, in conserva, la un pret extrarezonabil, 10 lei o cutie. Eu am tinut-o un pic in apa pentru ca ea e conservata intr-un suc cu acid citric si e cam acrisoara. Am taiat-o apoi pe jumatate, longitudinal, am uns bucatile cu putin ulei de masline si le-am ornat cu un spritz cu piure de alune. Le-am pus intr-o tava cu hartie de copt si le-am bagat la cuptor la foc mare 10 minute.

Zucchinii verzi (caut galbeni de ceva vreme, dar nu gasesc) i-am taiat felii, i-am pus pe grill cate 2 minute pe fiecare parte, iar cand i-am luat de pe gratar am turnat peste ei ulei de masline in care pusesem sare de mare si ierburi aromate, mainly cimbru si rozmarin tocat.

Am prajit vita,  adica o bucata de muschi de vitel (visul meu in materie e sa mananc vita Kobe ), intr-un amestec de ulei de masline si putin unt, la foc mare, 3-4 minute pe fiecare parte, apoi am scos-o, am condimentat-o cu sare marina si piper roz si negru proaspat macinat, si am pus-o intr-un vas acoperit timp de cateva minute, ca sa-si lase toate sucurile alea minuate.

Intre timp, am deglasat tigaia, adica in grasimea si sucurile ramase am pus cativa stropi de sos Tabasco (rosu, facut din ardei jalapeno rosu, NEVER Tabasco verde, care e o mare tzeapa cu tot felul de prostii in ea) si putin armagnac (I begged daddy for it :D).

Pentru marea asamblare (ca sa ma dau chef pana la final :P) am taiat in felii subtiri vita facuta at its best – adica rare spre medium – am aranjat feliile de zucchini si inima de palmier scoasa din cuptor, am stropit carnea cu sosul si am mai ornat cu putin piure de alune si nuci macadamia.

Si-acum sa incerc sa explic: carnea a fost tender & Juicy, sosul spicy contrabalansa piureul, zucchinii erau crocanti si aromati, iar inima de palmier aducea consistenta si textura :D.

Well, cam atat pot spune eu, dar era un amalgam de gusturi care pot fi percepute doar daca incercati asa ceva acasa! 🙂