weiss-susPrin preumbarile mele prin lumea excesiv de civilizata a Europei, adica Austria si Germania, am mancat, ca tot neamtu’, wursti. Adica niste carnati de-ai nostri, dar mai mari, vorba bancului :). Wursti picanti, wursti cu curry, wurst cu branza, wursti uriasi pe partia la Wilder Kaizer, wursti zemosi la Viena, wursti, wursti, wursti. Si, cu toate ca am ajuns in Munchen, n-am mancat niciodata weisswurst (carnat alb), un produs iconic pentru bucataria bavareza si pentru cea germana, care nu exceleaza in multe. Dar si atunci cand o face (adica in cazul carnatilor), o face bine.
Asa ca anul acesta am refuzat politicos carnatii facuti de tata, desi sunt extrem de buni, dar reteta e aceeasi de cand ma stiu si ma cam plictisisem un pic. Drept urmare, mi-am facut singura carnatii: weisswurst si niste carnati “romanesti”, destul de iuti si de condimentati.
Dar eu va voi povesti azi despre weisswurst, episodul 2 din Ocolul Pamantului in 20 de retete, dedicat Germaniei. Weisswurstii sunt pretextul perfect pentru bere. Sunt legati de bere si de mustarul dulce cam cum e prostia legata de Oana Zavoranu.
De aia legenda spune ca trebuie facuti si mancati in aceeasi zi, pana nu suna clopotele la biserica. E clar: ce neamt nu si-ar dori sa fie muci pana in pranz? Caci unde exista cârnaţul alb, exista si bere.
carnat-prajitSorin era mai entuziasmat decat un copil care a primit vreun Optimus Prime sau mai stiu eu ce mutant de Hollywood, caci erau primii lui carnati. Well, a tinut sa precizeze ca mai face si altii, dar si eu am tinut sa-mi scot de pe retina aceasta imagine. Eu, care fac carnati cu tata de pe la 7 ani, ma simteam un fel de maestru Yoda in raport cu el :).
Asa ca sa va spun cum am procedat. Stiu, sunt o tampita, dar iar nu am cantitati. Pot doar sa va spun ca, pentru carne proportia a fost urmatoarea: 30 % vitel, 60 % pulpa de porc (de tara, crescut liber si fericit pana a mierlit), 10 % grasime de porc.

pulpa-porc

Pulpa de porc

slanineinen

Slanina/Osânză

Daca ar fi sa aproximez, am avut cam 1,5 kilograme de pulpa de porc, jumate de kilogram de carne de vitel, 200-300 de grame de slanina. Eu am tocat carnea la masina, insa ulterior am mai procesat-o putin in blender, pana a fost aproape de consistenta unei paste (dar nu de tot).

porc-tocat
Acum urmeaza condimentele: 2-3 cepe tocate la masina (nu am gasit fulgi de ceapa in cele trei supermarketuri in care am fost, asa ca m-am plictisit), cateva felii de franzela alba inmuiata in lapte si tocata la masina, 2 linguri de patrunjel uscat, 2-3 lingurite de sare de mare grunjoasa, 2 lingurite de piper alb macinat, o lingurita de nucsoara macinata, 100 de ml de lapte pentru a omogeniza amestecul. Acum, fiecare cârnăţar are reteta lui si propria combinatie de ingrediente, in care mai pot intra cardamomul, ghimbirul macinat, semintele de telina sau lamaia, desi ma indoiesc ca primele doua erau asa de folosite in Germania pe la 1800.
Dupa ce tocati carnea si o omogenizati amestecul in care ati pus tot ce v-am scris mai sus, lasati umplutura de carnati sa “respire” vreo ora. Apoi formati un fel de mic (cu pluralul mici 🙂 ), il prajiti pe gratar sau intr-o tigaie non-aderenta, fara ulei si vedeti daca mai e nevoie de condimente, daca vreti amestecul mai sarat sau mai picant. Apoi treceti la umplutul carnatilor, bineinteles, dupa ce v-ati procurat sculele spciale pentru asa ceva. De asta va scriu acum reteta, ca sa mai aveti timp pana la Craciun :).
Pentru mine, a urmat partea cea mai distractiva, asa cum era si-n copilarie: suflatul in maţe. Lui Sorin mai ca i s-a facut rau cand a pus gura pe unul. Suflatul asta are rostul lui: sa vezi daca matul este nu gros, ci intact, fara gauri prin care sa iasa umplutura. Am uitat sa va spun ca acesti carnati se fac cu maţe de porc. Apoi urmeaza umplutul, innodatul (Sorin se minuna din nou ca stiu sa “impletesc” carnati), agatatul pe funie si asteptatul, vreo doua zile, pana se zvanta carnatii. Un beci sau un balcon racoros e locul ideal in care sa-i tineti.

weiss-lung
Dupa aceea, purcedeti: fierbeti carnatii cam 10 minute in apa – caci asa se mananca in mod traditional – sau ii faceti la gratar/in tigaie. Eu am incercat ambele variante: in prima varianta, mi se pare ca seamana destul de mult cu caltabosii nostri.

weisswurst-jos

Weisswurst fiert

wurst-felii

Wurst fiert felii

In cea de-a doua mi s-au parut mai suculenti, mai aromati si mi-au placut mai mult.
Oricum, in ambele variante se mananca cu mustar. Cu mustar dulce, zic nemtii. Cu mustar de casa, cu miere, am zis io. Cu Stejar-cea mai buna bere romaneasca-7 % alcool-never need a Heini again, am zis amandoi.

carnat-bun

Weisswurst prajit

Incercati asa ceva acasa!