• 300-400 de grame de zbarciogi proaspeti
  • unt
  • smantana lichida
  • paine de casa
  • sare de mare, piper

Despre zbarciogi n-am stiut prea multe pana acum vreo cativa ani, cand i-am descoperit in Franta. Mai intai, i-am vazut intr-o bacanie din Paris (se numesc morilles), in forma uscata/deshidratata, la un pret destul de mare. Nu m-au atras deloc ciupercile acelea zbarcite care aveau un pret la fel de mare pe cat mi se pareau ele de urate. Apoi le-am si mancat, la Tour D’Argent, intr-o combinatie cu crema de ou, una dintre cele mai intense arome din viata mea.

[singlepic id=725 w=620 h=440 float=center]

De fapt, mi-am dat seama ca stiam gustul ala inegalabil din copilarie si sunt convinsa ca atunci cand eram mica am mancat zbarciogi, pe care i-am regasit apoi la restaurante cu stele Michelin. De curand, i-am gasit si in Romania, tot in varianta deshidratata, la concept store-ul Mega Image de la Piata Gemeni. Costau aproape 50 de lei (un borcanel de 30 de grame), ceea ce, la un calcul simplu, inseamna cam 160 de lei 100 de grame, adica 1.600 de lei kilogramul. Cred totusi ca in Paris erau mai ieftini :).

Asa ca mi-am contactat “distribuitorii” (de fapt, tata si-a “alertat” toate sursele de pe la tara si de la munte) si am primit o punga cu un kilogram si ceva de zbarciogi proaspeti.

[singlepic id=724 w=620 h=440 float=center]

Zbarciogii apar in doar aprilie, in anumite paduri si sunt destul de rari. O parte i-am pus la uscat si am obtinut si eu vreo 30-40 de grame dintr-un kilogram, cred. Pe restul i-am preparat simplu. Cu asemenea ciuperci ar fi o blasfemie sa incerci lucruri sofisticate. Iti trebuie doar cateva ingredient de foarte buna calitate. Asa ca am facut crostini cu zbarciogi.

Am sotat ciupercile in unt de buna calitate (82% grasime), pana si-au lasat tot sucul. Le-am pus putina sare de Guerrande grunjoasa si le-am mai lasat cateva minute. Cand sosul a inceput sa se ingroase am adaugat doar un pic de smantana lichida (La Dorna 35%) si putin piper proaspat macinat. Dupa inca un minut au fost gata. Am pus zbarciogii si sosul lor pe felii de paine de casa prajita.

Sunt convinsa ca stiti cum miroase padurea dupa ploaie. As vrea sa va inchipuiti ca mancati padurea asta. Gustul e inegalabil. O felie de paine cu zbarciogi este foarte satioasa, ciupercile astea sunt totusi destul de grele si nu va sfatuiesc sa exagerati cu ele. Dar va sfatuiesc sa va intrebati toate rudele si prietenii de la munte daca va pot face rost de zbarciogi. E o mancare atat de simpla, dar atat de buna, incat stelele Michelin se lupta pentru ea. In opinia mea, sunt de departe mai buni decat hribii, chiar si decat trufele (oricum, eu nu m-am omorât niciodata dupa trufe).

[singlepic id=723 w=620 h=440 float=center]

Incercati asa ceva acasa!