V-am spus de multe ori că-mi place brânza. Îmi place e un cuvânt soft, căci sunt aproape de stadiul de fanatism. Îmi place atât de mult încât o combin cu aproape orice, deși uneori rezultatul final e dparte de ce-am crezut eu că va fi. Însă și atunci când îmi iese ceva… Ca acum. Nu de multe ori aude cineva în viață: „Asta e una dintre cele mai mișto chestii pe care le-ai făcut până acum“. Bine, doar dacă nu ești Gordon Ramsay sau Alain Ducasse.
Într-o zi am cumpărat niște ardei kapia roșii minunați, din piață. Miroseau a crud, a legumă, ușor înțepător, așa cum trebuie să miroasă un ardei. N-am vrut să-i combin într-un fel de mâncare, ci să-i fac pe ei înșiși să devină elementul principal într-o mâncare. Așa că i-am copt. Însă n-am vrut să fac clasica salată de ardei copți, căci iarăși s-ar fi „pierdut“ pe lângă vreun fel principal. Așa că doar i-am copt, i-am curățat de coajă, cotor și semințe, i-am rupt în fâșii cu mâna și le-am presărat puțină sare.
Restul a venit de la sine, foarte ușor, după ce m-am uitat în frigider. Aveam o brânză feta extraordinară, așa că am știut ce voi pune în combinație (puteți folosi și brânză de capră). Dar mai voiam ceva. Aveam și busuioc proaspăt, care-mi aromatizase deja tot frigiderul, așa că am luat o mână bună de frunze. Iar în final am vrut și o textură crocantă, așa că am pus nuci.
Le-am așezat (oarecum) în straturi, într-o formă de inox, însă au exact același gust și dacă îi puneți într-un castron, nu trebuie să vă formalizați. Apoi am pus din belșug ulei de măsline extravirgin (e foarte important să fie de calitate) și oțet balsamic.
[singlepic id=611 w=620 h=440 float=center]
Ce pot să vă spun e că de-atunci nu m-am mai oprit. Iar în seara (noaptea?) asta când ajung acasă de la job mai coc niște ardei 🙂 .
Aceasta postare a fost publicata pe Eva.ro in data de 4 septembrie 2012.
delicios, chiar si fara busuioc. am facut reteta din memorie si am uitat de el. tre’ sa-mi iau niste forme d-alea. cand iei din castron, se strica tot aranjamentu’.
ma bucur ca ti-a atras atentia incat nu numai ca ai facut reteta asta, dar ai si memorat-o:). aspectul e important, e esential, de multe ori. dar se accepta sa mai si trisez uneori. mai ales cand jobul tau se termina noaptea tarziu, iar tu faci minunatii in castron noaptea si mai tarziu. iar daca gustul e acelasi, chiar se iarta 🙂
Buna Raluca!
M-a uimit farfuria de ardei cu branza.
Fac si eu ceva aproape identic ca aspect, doar ca se schimba putin ingredientele.
Ardei gras la cuptor, cod, ton si masline.
Nu m-a satur de citit blogul tau.
Salutari!
Multumesc, Sergiu 🙂 It’s a small world, right?:)
ma satur 🙂
Ai perfecta dreptate.
Inteligenta vad ca funcioneaza.
M-ai depistat imediat. 🙂