De la amicul nostru indian expat Bish am aflat ca pilaf suna aproape la fel si in hindi (pulau) si ca e un cuvant preluat de la persi, care, cel mai probabil, au raspandit acest fel de mancare si in Orient, dar si  in Europa (cu ajutorul turcilor sau al altor cotropitori 🙂 ). Iar biryani, un fel intalnit in India si-n mai toata lumea araba, e un soi de pilaf. Cu ce daruri veneau turcii in vizita, iar noi otraveam fantanile si ardeam holdele 😀

Biryani are foarte multe variante, insa una dintre cele mai intalnite e cea cu pui. Ceea ce am mesterit si eu intr-o seara.

 Mancarea e destul de usor de preparat, iar secretul consta in condimente, ca la mai toate mancarurile indiene. Cu mici exceptii, eu fac masala in casa, lucru care se intampla cam in fiecare bucatarie din India, in functie de regiune si de gusturi. Insa puteti folosi si garam masala cumparata.

 

Eu am avut doua masale, una mai maronie, cu mai multa scortisoara si mai mult chili in ea, si una mai galbena, cu mai multa pudra de curcuma. In general, intr-o masala folosesc urmatoarele condimente: cardamom boabe (sau cardamon? In Romania sunt folosite ambele variante), piper negru boabe, cuisoare, scortisoara (coaja sau pudra), coriandru boabe, pudra de ardei iute, seminte de chimen, pudra de curcuma, boabe de mustar alb, seminte de fenugrec.

Toate semintele se incalzesc un pic intr-o tigaie de teflon, ca sa-si elibereze aromele, apoi se pun intr-un blender sau intr-o rasnita si se rasnesc pana devin pudra. Se amesteca apoi cu celelalte ingrediente pudra and there’s you own masala 🙂 . Ingredientele le gasiti in general la magazinele turcesti sau arabesti, la plafar si la magazinul Ki-Life din Piata Amzei.

Pentru patru-cinci portii de biryani am folosit trei lingurite de masala, doua boabe (pastai) de cardamom, doua cuisoare, un sfert de lingurita de seminte de fenugrec, cateva frunze de curry (am uitat sa le pun in poza:D), un anason stelat, cativa chili mici si extreeeeem de iuti.


Am tocat o ceapa mare, o bucata de 6-7 centimetri de ghimbir si 3-4 catei de usturoi, pe care le-am aruncat in ulei vegetal (sau ghee) incins impreuna cu chili. Dupa doua minute de “stir fry”, am adaugat celelalte condimente (mai putin steaua de anason), sare si am continuat sa le prajesc la foc foarte mare inca un minut, amestecand continuu.


Am adaugat apoi un piept de pui taiat in bucati, putina apa, am pus capacul si am micsorat focul. Dupa cinci minute am adaugat o rosie mare si bine coapta tocata, iar dupa inca cinci minute o cana de orez (neaparat basmati) si doua cani de apa.


Dupa ce treaba asta clocoteste pe aragaz, se pune anasonul, iar vasul acoperit si se da la cuptor la foc foarte mic, pana cand orezul absoarbe tot lichidul si toate aromele.

Bineinteles, ceea ce v-am povestit pana acum pot fi considerate niste indicii, niste pasi de urmat, insa va puteti abate oricand de la aceasta cale in ceea ce priveste condimentele sau proportiile. Tot ce trebuie sa stiti e ca o cana de basmati se face in doua cani de apa (folosind aceeasi masura). In rest, depinde de gusturi si de cat de strong e stomacul vostru 😀 In general, indienii gatesc foarte iute, mult prea iute pentru gusturile “domnisoarelor” europene, desi mai sunt unii care se incumeta sa se joace cu focul 🙂


Eu n-am depasit (prea tare) limita de suportabilitate, insa tot am avut nevoie de niste lassi (sort of lassi :D), adica un sos din iaurt subtiat cu apa, in care am pus castraveti si rosii tocate. Ca sa nu mai tocesc tastele, o s-o las pe Sanziana sa comenteze aici ceea ce mi-a transmis oral, adica “mama, e exact cum il fac indienii aia din Londra” 😀