Cred că ieri tot Universul a conspirat împotriva mea, însă am înfrânt. 🙂 După ce vreo câteva săptămâni am visat numai spanac cu ou, aseară a fost o seară cu happy end (bine, şi murături), în care am mâncat spanac cu ou.
Spanac verde şi proaspăt, în miez de toamnă. Dar, pe cât iubesc io spanacul verde, pe-atât nu-l suport pe cel conservat în borcan sau congelat, îmi pare că are un gust metalic, îngrozitor.
So, cum vă spuneam, după mai multe săptămâni în care ba am căutat spanac verde şi n-am gasit, ba am găsit dar trebuia să mă transform într-un soi de Ganesha ca sa pot căra toate pungile, am luat, într-un final, spanac verde. Bine, şi murături 
. Aşa că aseară am pus murături şi-am făcut spanac.
Aproape că mă ia groaza când mă gândesc că toată copilăria am mâncat un spanac opărit, tocat, apoi fiert din nou şi masacrat termic până ce nu mai rămânea nicio urmă de vitamină în el. Drept urmare, n-am gătit niciodată spanacul aşa. Eu consider că dacă îl căleşti în puţin uei de măsline cu unt şi sare de mare şi-l laşi apoi să se facă în sucul propriu, maximum 15 minute, ai o mâncare sănătoasă, colorată şi gustoasă.
Înainte de a căli spanacul, am călit în uleiul de măsline cu puţin unt două fire de ceapă verde. Uneori, spre final, îi pun un căţel tocat de usturoi sau puţină smântână sau poate chiar brânză cu mucegai, însă nu ieri. Ieri l-am vrut simplu, cu ouă ochiuri şi-atât.
Şi tot ieri am aflat că mai există şi alţi freaks. Spanac freaks, aşa, ca mine. O colegă mi-a spus că ar mânca asta toată viaţa. Eu cred că dacă aş avea o singură opţiune pentru tot restul vieţii ar fi antricot de vită, la grătar, în sânge. Spanacul ar fi a doua .
Acest post a fost publicat pe Eva.ro în data de 11 octombrie 2011.
He, he, bun și spanacul, dar eu dacă ar fi să aleg ceva pentru toată viața ar fi ceva gen căpățână de oaie din care să mănânc când creier, când limbă, să le alternez cum s-ar zice. Că dacă am o viață lungă și mi se acrește de atâta spanac? 😀
@ Dollo,
O, Doamne, capatzana de oaie e unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta. Mai ales ochii. Toata familia si neamul colateral se uita la mine cu mila si dezgust cand mananc tot ce-mi trece prin cap din capatzana de miel :)). In fine, eu ziceam ca pentru tot restul vietii as manca antricot de vita in sange, spanacul e a doua optinue. Dar iti spun cine ar manca asta toata viatza: Botezatu. Tre’ sa stii ce obsedata e de spanac, doar ati fost in aceeasi sectie 😀
Ehei, ce vremuri… când aduceam eu cutia cu trei compartimente plină cu faimoasa mea salată cu verdețuri…. uof!
Eu stiu ca spanacul nu trebuie mancat cu ou, ca cica-si anuleaza fierul reciproc. 🙂
Dar ce stiu eu, oricum nu mananc spanac. Domnisoara Botezatu, vrei sa zici, Raluca! 😀
@ Andreea cine are nevoie de fier, anyway? :)) da, domnisoara Botezatu. ca domnul Botezatu are alte preferinte, stim cu totii 🙂
Popeye are nevoie de fier! Oricum, eu as manca muuulta vreme, nush daca chiar toata viata, rulouri de clatite cu pui cu un polonic de sos de mere cu smantana. mmmmmm
e, uite ca d’astea nu facui niciodata 🙂
:)) Vorbiţi de mine în lipsă! Raluca, aştept să vii cu caserola cu spanac şi ou la biuro! Acum, repede, până nu îmi mut biroul din holding. 🙂
@ Oana,
Vin cu caserola cand vine si doamna Dollo la noi. Cred ca in curand, ca am vazut-o cu domnul Paicu, pe-aici, dar m-a ignorat. sau nu m-a recunoscut? 😀 Dar, ce, pleci si tu?