Astazi a fost o zi in care am simtit nevoia sa ma “blindez” cu vreo cateva mii de calorii fierbinti si sa intru in hibernare. Sa trec, asa, peste ploaie si disponibilizari si sa uit ca duminca trebuie sa dau o fuga doar pana-n Pipera, la sfanta corporatie.

Asa ca m-am pus pe treaba si cu ce puteam iesi din letargie decat cu niste comfort food? La propriu si la figurat :). Mancare de casa, ca la bunica acasa. Asta nu inseamna ca mama nu gateste; ba chiar o face al naibii de bine, doar ca nu iese din „clasic”. Mi-am dat seama ca adevaratul meu comfort food e piureul. Asa cum il mancam cand eram mica, asa cum am fost invatata sa-l fac: cremos, catifelat, cu mult unt si frunze de telina fierte odata cu cartofii si pasate cu ei. Si, ca sa vezi, my twin soul (food :D) zice ca piureul e si mancarea lui de suflet.

Well, pe langa piureul asta a mai fost ceva. Mai bine zis, el a fost pe langa ceva :). Un pui de inspiratie jamieoliveriana , in care de data asta am indesat (cu greu :D) o lamaie mare, un fenicul mic, o capatana de usturoi, cimbru si salvie. Apoi l-am frecat bine cu boia iute si dulce, piper si sare grunjoasa de mare.

Iar pe langa asta si-a facut loc cea mai de sezon salata (exceptand muraturile): salata de sfecla cu hrean. Asta pentru ca am vazut in Cora niste sfeclute care m-au tentat si pe care le-am copt azi-noapte vreo trei ore. Dar prefer varianta asta, „per aspera”, in locul sfeclei fierte. E mult mai savuroasa coapta in cuptor.

Muraturile le-am mancat cu fasole batuta, pentru ca mi-a fost pofta si de asa ceva :). Stiu ca seamana cu un pate, dar asta pentru ca e facuta din fasole rosie.

Si totul cu o paine de casa.

Si pentru ca inca puteam (sa gatesc si sa mancam) am facut clatite. Umplute paysaneste cu gemul de caise executat asta vara si cu dulceata  de zmeura facuta cam tot pe-atunci.

Iar capul inca mi-e doldora de combinatii si povesti pentru iarna asta care ma provoaca. See u soon.