Crema de zahar ars – sub diversele ei denumiri, de la crème brulee la crema catalana – e cunoscuta in toata lumea, desi are si ea o problema de paternitate. Cert e ca de vreo 300 si ceva de ani oamenii nu se mai satura de ea :). Prima mentionare apare intr-o carte de bucate scrisa pe la 1691 de cheful francez al unor duci, printi si alti domni ai caror urmasi mananca azi, probabil, la Tour D’Argent si Hotel de Paris.
Eu, care am in spate doar cateva generatii incaltate :D, am facut crema de zahar ars asa cum am invatat de la mama si bunica. Pana la un punct, cand mi-a traznit prin cap sa-i pun si mere. Iar acum pot spune I’ve done this before and I will do it again, vorba lu’ Pulp :).
So, 6 oua intregi, 8 linguri de zahar si putin zahar vanilat sau seminte de vanilie se amesteca bine impreuna cu un tel sau cu mixerul. Se toarna apoi putin cate putin 1 litru de lapte. Eu nu incalzesc laptele, dar il tin aproximativ o ora la temperatura camerei inainte de a-l folosi. Sau puteti folosi 800 de ml de lapte si 200 de ml de smantana dulce, lichida.
Apoi caramelizati 150 – 200 de grame zahar la foc mic si ”tapetati” peretii vasului. In acest moment, cat zaharul este inca lichid, puteti pune feliile de mar, curatat de coaja si de seminte, astfel incat sa ramana lipite pe fundul vasului atunci cand zaharul se raceste. Ei bine, eu mi-am dat seama de acest truc mai tarziu. Nu le-am pus cat zaharul era inca lichid, ci abia dupa ce s-a racit, asa ca atunci cand am adaugat amestecul de lapte si oua fructele s-au ridicat la suprafata. A fost bun si-asa, dar ma gandeam la aspectul estetic. Cred ca ar arata mai bine daca atunci cand rastorni crema, va avea deasupra un start de caramel si unul de mere.
Introduceti apoi vasul la cuptor, la bain marie neaparat (adica intr-un alt vas sau tava cu apa fierbinte) si il lasati la foc foarte mic o ora si jumatate. Asta daca vreti sa obtineti o crema omogena, in care partea galbena sa fie foarte bine delimitata de cea caramelizata.
O lasati sa se raceasca foarte bine (mie personal mi se pare gretoasa daca nu e foarte rece), o rasturnati si… Incercati asa ceva acasa! 🙂
Astazi fac crema de zahar ars. Eu pun budinca din plicpentru ca-mi place gustul final…….dar tin minte ca pe vremuri , mama punea o lingura de faina 🙂
Am vazut reteta de sarlota.
Ce e de fapt sarlota? Nu am mancat niciodata 🙂
@ Hapi,
Sarlota e tot un desert, cremos/gelatinos ca si consistenta, desi eu nu folosesc gelatina. e ca un fel de budinca, daca vrei. oricum, ideea e ca e buna 😀 cat despre produsele la plic, chiar nu merita sa le mai folosesti, chiar daca-ti place gustul, desi mie nu mi s-au parut niciodata ceva exceptional.
@Le chef, folosesc doar budinca din cand in cand. Recunosc ca nu ma pot abtine , este unul dintre deserturile mele preferate. De altfel, cum as reusi sa obtin budinca fara praful acela ?
Lasand la o parte faptul ca sunt o bucatareasa de ocazie si ca partenerul meu e cel care gateste – nu folosesc gelatine si nu fac prajituri din cutii.
@ Hapi,
pai tocmai asta e ideea, ca poti face tot felul de chestii fara sa folosesti praful ala, care nu e decat un subtitut sintetic pentru ingrediente naturale: lapte, oua, zahar … 🙂 Budinca sau sarlota NU se fac din praf, “prafurile” au aparut odata cu globalizarea si consumerismul…
Dar parca nu se intareste asa bine daca pun doar oua,lapte , zahar 🙁 La crema de zahar ars ma refer…………
ba da. la mine se intareste de fiecare data… crema de zahar ars :D. iar la sarlota pui faina sau amidon, asa cum am scris eu in retetele de pe blog. sunt testate de multe ori, trust me.
:))) ok, o sa incerc