Nu stiu cine a inventat combinatia asta, dar a fost un geniu. Mi-as dori sa ajung sa creez si eu asa ceva, chiar daca n-o sa citeze nimeni sursa 🙂

Cred ca multi dintre voi stiu cum e sa te apuce poftele alea naucitoare, care te scoala in miez de noapte tanjind dupa ceva (a se citi ciocolata). Concluzia: m-am culcat la loc de vreo trei ori. Insa vineri dimineata, cand imi admiram noua interfata a site-ului, am vazut in slideshow tortul ornat cu portocala glasata. Si m-a pocnit: prajitura cu ciocolata si portocala!

Ciocolata si portocala. Portocala si ciocolata. It rings a bell! Pavlov 😀 Mi-am pus statusuri pe Facebook, m-am gandit sa aman momentul, insa seara eram la raionul de ciocolata cautand 85% cacao :D.

Continuarea o veti vedea in poze. Reteta e o alta improvizatie. De fapt, o combinatie intre briose si blatul unei prajituri pe care am descoperit-o acum multi ani, in “Avantaje”, pe vremea cand Romania culinara era intr-o stare latenta 😀

4 galbenusuri mixate bine cu 150 de grame de zahar, un praf de sare si coaja rasa de la o portocala.

4 albusuri batute spuma cu 75 de grame de zahar

Cele doua compozitii de mai sus se toarna una peste alta, apoi se adauga: 50 de grame de iaurt tare, 300 de grame de faina, 50 de grame de cacao, 50 de ml de limoncello, zeama stoarsa (impreuna cu pulpa care ramane) de la o portocala mare sau o portocala normala si o mandarina, un plic de praf de copt, o jumatate de ciocolata cu lapte topita impreuna cu 75 de grame de unt.

Eu am omogenizat totul cu mixerul, am pus compozitia intr-o tava de tort tapetata cu hartie de copt si am bagat-o in cuptorul bine incalzit, unde a stat 10 minute la foc mare si inca vreo 40 la foc foarte mic.

Cand a fost gata, am lasat-o sa se raceasca bine, apoi am taiat-o in jumatate. Am insiropat-o cu putin sirop de la portocala glasata (daca le pastrati mai multa vreme in frigider isi lasa un sirop delicios), apoi am turnat, cu lingura crema-glazura.

Pentru asta am avut nevoie de o jumatate de ciocolata cu lapte, o ciocolata neagra, 50 de grame de unt si o lingura de zahar fin sau pudra, pe care le-am topit impreuna, la foc mic. Ce mi-a trecut mie prin cap a fost sa-i pun o bucatica de lapte de cocos. O bucatica de lapte suna fooooarteee ciudat, I know, insa nu stiu daca stiti, dar cateodata e solid, e ca un unt in cutiile alea, desi ar trebui sa fie lichid. Laptele de cocos a dat o stralucire nemaipomenita glazurii, ca gustul n-a fost influentat in niciun fel. A fost exact ceea ce intuisem. 😀

Next, bucatele de coaja de portocala glasata, apoi cealalta jumatate de blat, glazura again, portocala glasata again&again.

Prajitura e are o crusta crocanta, insa cu cat te “afunzi” mai mult in ea, blatul si glazura amaruie se contopesc intr-un miez cremos, iar bucatele de portocala se simt crunchy si aromate.

Incercati asa ceva acasa!

Sanziana, u have the right to remain silent!