Binele devine prea repede o obișnuință. Iar dacă sângele tău nu are o culoare specială, iar tatăl tău nu are câteva titluri și câteva tablouri cu strămoși pe pereți, e riscant să te obișnuiești cu el.
Eu nu am vrut să cad în capcana asta, capcana acelui „mie mi se cuvine“. Nu, nu mi se cuvine nimic, deși ceea ce am poate fi exprimat în 10-12 ore muncite zilnic, în weeekenduri, nopți și sărbători petrecute în redacție sau pe teren.
Însă ceea ce am azi, ar putea dispărea peste o lună – căci sorții anticilor încă sunt jucăuși. Sau poate pentru simplul fapt că trăim într-o țară cu o mare instabilitate financiară.
Mai mult decât judecățile de valoare gratuite, însă, mă revoltă nedreptatea umană. Căci nedreptatea doar de natura asta poate fi, deși unii îndrăznesc să-L cheme chiar pe El la judecată. De aceea am vrut să încerc să ajung (din nou, pentru că, domnilor, știu ce înseamnă să nu știi care și când e următoarea masă), în poziția unor oameni care trăiesc zilnic din ingrata sumă de 5 lei. 1,5 dolari. O liră sterlină. Sunt 1,4 miliarde în toată lumea.
Evident, 5 lei pe zi în București și 5 lei pe zi într-o gospodărie dintr-un sat din Moldova au o valoare cu totul și cu totul diferită. Așa cum 1,5 dolari la New York și aceeași sumă la Mumbai înseamnă două lucruri diferite. Așa că aceste sume, în cadrul experimentului „Cum se trăiește cu 5 lei pe zi“, au valori relative.
De aceea am pornit la drum, asumat, cu proviziile deja existente și mă refer la lucruri de bază: făină, ulei, sare, orez etc. Fără aceste provizii, experimentul și-așa dificil ar fi eșuat. Cu ele, am avut de înfruntat reproșuri. Mi le-am asumat. Am ieșit din acest experiment mult mai bogată decât mi-aș închipuit.
Cum spuneam, voi trage niște concluzii. În condițiile în care lucrezi și trăiești în București, 5 lei pe zi (150 de lei pe lună pentru o persoană sau 300 de lei pentru un cuplu) sunt absolut insuficienți. Spun asta în condițiile în care eu am folosit din provizii deja existente în casă. În condițiile în care piața e plină de verdețuri autohtone foarte ieftine. Neținând cont de nicio altă cheltuială (haine, utilități, medicamente, transport) acești bani nu sunt suficienți. Cu puțină imaginație se poate supraviețui, eu am reușit să „încropesc“ un meniu zilnic numai în condițiile mai sus menționate. Probabil că altfel ar fi stat lucrurile într-un sat, dacă mi-aș fi putut procura o parte dintre alimente din producția proprie. Poate chiar și într-un orășel de provincie. Dar nu în București.
Nu am „propovăduit“ nicio clipă acest experiment ca pe o dorință egoistă de a demonstra că se poate, nici ca pe o sfidare. De fapt, sunt oameni în toată lumea asta care o fac, e o campanie globală, Live Below the Line, căreia i s-au alăturat și celebrități. E un semnal, o metodă de conștientizare, nu un prilej gratuit de lapidare, așa cum îl percep unii.
Vorbesc doar în ceea ce mă privește, dar acest experiment m-a ajutat să înțeleg că pot fi mai cumpătată și că-mi pot gestiona mai bine resursele financiare. Că un lucru aparent banal, cum ar fi o înghețată, poate fi un lux pentru alți oameni.
Marea mea pasiune e gastronomia. Și sper că într-o zi voi putea trăi din asta. Și, nu, n-o să-mi fie rușine dacă voi scrie de acum înainte despre meniuri de 5 lei, 10 lei sau 50 de lei pe zi. Și nici n-o să mă justific pentru niciuna dintre aceste sume.
Dar mă tem că toate bunele mele intenții nu se pot bate cu toate necratimele lor. Dar cei câțiva care au înțeles esența acestui experiment, care au văzut mai departe, care au avut curiozitatea să răsfoiască blogul, aceștia merită toate eforturile și lor le mulțumesc. Majusculele ar fi prea mici.
Una dintre cele mai frumoase pilde din Biblie mi se pare aceasta. După ce i-a dat foarte mult lui Iov, Dumnezeu i-a luat totul. Și nu doar lucrurile materiale, ci familia, fiicele și fii. Este, cred, cel mai greu test la care poate fi supus un om. Dar nici măcar așa Iov nu și-a pierdut cea mai de preț avere: credința lui… Apoi Dumnezeu i-a dat îndoit.
Mulțumesc tutor pentru că mi-au dat prilejuri să cuget mai mult. Nu vă voi ura nimic, încă, vă voi scrie în curând.
Te felicit pentru experiment! Cred ca e foarte util, fie si doar ca sa iti dai seama ca trebuie sa iti gestionezi mai bine finantele. Sigur ca 5 lei pe zi este o suma mult prea mica, si nu doar pentru Bucuresti. Poate daca mancai doar de post ai fi avut burta mai plina 😀 Un experiment ca asta te face sa intelegi cum iei de bun ceea ce ai si nici nu iti imaginezi ca o ciocolata ii poate parea cuiva un lux. Succes de acum inainte si nu uita ce ai invatat saptamana asta!
Exact asta a fost ideea si ma bucur tare mult ca ati inteles-o.
deci, boschetarilor…:) care am trait acu 2 ani in acest experiment, ca sunteti saraci si nu ati dat si voi o vorba desre boul care v-a dat ideea…si cu asta basta, ca oricum nu e cazul http://varainvama.wordpress.com/about/
si restu stiti voi..ca sa nu ziceti ca nu v-am zis
ca vad ca aveti copyright..saracilor care sunteti…atat
Sursa e citata, domnule fost boschetar (banuiesc asta fara sa va citesc 🙂 ). Se numeste BBC si are terminatia .co.uk si nu wordpress.
Felicitari pentru idee. Intotdeauna e bine sa ne amintim de cei in nevoie si de doua ori bine fac cei ce ne amintesc noua, astora mai “uituci” sa ne gandim la asta. Ingrozitor este ca ceea ce pentru cineva e un banal pentru altcineva e o aventura, un efort mare, o sarbatoare. Exemplul cu inghetata. Pentru Saptamana Mare nu cred ca se putea gasi usor un subiect mai potrivit. Repet, felicitari.
Multumesc mult!
Bine spus. Felicitari!
Multumesc mult!
Te felicit pentru experiment, am citit totul cu placere (mi-a fost si usor, pentru ca scrii foarte frumos). Intotdeauna m-am gandit ca e mai ieftin sa pregatesti mancare cand pregatesti pentru o familie (minim doi), nu stiu daca am dreptate sau nu, poate ca si placerea de a manca cu cineva sau a pregati mancare si pentru altcineva care se scade din pretul total.
Ce a fost cel mai uimitor e ca ai reusit si sa mananci sanatos. Cand ma gandesc la supravietuit cu 5 lei pe zi, ma gandesc automat la paste instant, covrigi, pate, parizer..
Am “trisat” un pic. In sensul ca am avut unele provizii pentru care nu am cheltuit nimic (ulei, faina, zahar, orez). Sa mananc sanatos (pe cat posibil) si sa le dau si altora sugestii chiar e scopul acestui blog. Nu trebuie sa ai venituri imense ca sa faci asta, mai ales in anumite anotimpuri… Si ma bucur tare, tare mult ca va place cum scriu :).
Mi-am pierdut o ora si ceva sa citesc intreg experimentul. E un fel de-a spune “mi-am pierdut” pentru ca de fapt am invatat multe lucruri.
Daca pana acum nu mi-am pus niciodata problema traitului cu 5 lei pe zi, acum am inteles ca in lume aceste cazuri sunt destul de numeroase. Am inteles ca este greu, dar nu imposibil.
Am inteles ca sunt atatea chestii pe care dam bani in fiecare zi, chestii pe care nu le apreciem la adevarata valoare. Am inteles acum ce inseamna o ingehtata de un leu si am inteles ce “mana larga” sunt, in situatia in care imi permit mai multe.
De asemenea am inteles ca in viata nu se stie niciodata, azi poti sa ai totul si maine… nu.
Am sa incerc si eu acest experiment, chiar daca o sa-mi pun in cap toti nebunii. Ai avut parte de un numar generos.
Totusi, n-am inteles cum poti sa fii atat de diplomata… felicitari!
Felicitari pentru intregul experiment si am sa te anunt cand incep si eu. Tre’ sa-i povestesc sotiei despre ce este vorba si sper sa o conving.
P.S. Bag blogul in reader, n-am stiut pana acum de el!
Reactii din astea am avut putine, foarte putine. Dar fac mult mai mult decat toate celelalte :). Iti multumesc mult. Un cititor de pe adevarul ma intreba vehement, la fiecare postare, ce-am facut cu diferenta de bani. Nu trebuie sa dau raportul nimanui, daca stie Dumnezeu e sufifient. Dar ma bucur ca si Florin Ghioca a intrat in acest experiment, ma bucur mult ca si tu esti tentat. Stiu ca de la nivelul meu nu pot face mult, nu pot spera vreofdata la o campanie ca Live Below the Line. Dar fiecare om care face asta conteaza. Si-atunci macar inca un om dintre aceia care traiesc atat de rau va avea macar cateva zile mai bune. Poate suna a emfaza, dar chiar asa simt.
Multumesc!