Astăzi a fost atât de frumos, încât ultima mea grijă a fost mâncarea. A fost singura mea zi liberă din săptămână – da, mâine lucrez, așa e, domnilor, într-o redacție – și am vrut să fur tot soarele. Drept urmare, plimbarea lungă, fețele vesele și mirosul de primăvară au fost hrana mea de azi. O parte din ea… Dar hai să continuăm experimentul „Cum se trăiește cu 5 lei pe zi“.

Trebuie să admit că am început ziua cu o greșeală: am sărit peste micul dejun. Mi se întâmplă foarte rar și pentru că mi s-a întâmplat azi văd un singur lucru bun în toată treaba asta: o economie. Și chiar și-așa, fără proteine și carbohifdrați, am avut destulă energie să cutreier aiurea străzile și-apoi Parcul Tineretului. Domnul de la vulcanizarea de vizavi a fost la fel de amabil cum e de vreo doi ani încoace, așa că nu mi-a luat leul oferit pentru că mi-a umplut roțile bicicletei cu aer. Încă o economie :).

După vreo câteva ore (ne)bune de hălăduială, am ajuns acasă. Și nici c-am fi putut avea un prânz mai bun ca borșul de ștevie de ieri. Prețul a fost calculat în bugetul zilei de ieri, așa că nu a costat nimic.
Și pentru că stăteam cam prost cu proteinele (aș vrea să înțelegeți că eu sunt o carnivoră, una cam feroce, care nu mai mâncase carne de două zile), seara a fost „dezmăț“. Culmea, cu o economie în buget.
După plimbarea de dimineață, în drum spre casă am cumpărat 4 pulpe superioare de pui, vrac. La un buget de 10 lei pe zi pentru două persoane trebuie să cauți cele mai ieftine soluții. Pui bio, pui de țară? Îmi vine să râd. Așa că am cumpărat 4 pulpe vrac. Au costat 6 lei. Și un kilogram de cartofi – 1,5 lei.

[singlepic id=733 w=620 h=440 float=center]

Asta a fost cina noastră: pulpe la cuptor (cu condimentele din dotare: oregano, rozmarin, busuioc, usturoi, chili uscat) și cartofi prăjiți (de asemenea cu uleiul din dotare, după cum spuneam la începutul acestui experiment). Și dacă n-aș fi avut chestiile din dotare probabil că n-aș fi supraviețuit nici două zile. Sau aș fi făcut-o, cu frustrări foarte mari…

Concluzia zilei: cheltuieli de 7,5 lei, am reușesc să remediez un pic bugetul depășit în primele două zile. În plus, a mai rămas și ceva mâncare, ceea ce înseamnă alte economii. Dar aș vrea să vorbesc puțin despre modul în care percep cititorii mei acest experiment. Nu e o joacă, nu e o glumă, nu vreau să demonstrez nimic, nu vreau să arăt că se poate trăi cu 5 lei pe zi, ci vreau să văd eu, pe pielea mea, cât de greu sau de ușor e, nu impun nimic, nu mă prostesc, nu mă răsfăț, nu cred că e cool. Cred că lumea ar trebui să privească acest experiment mai relaxat… Principala lui coordonată nu e cea socială, ci cea culinară. Și sper să nu fiu lapidată pentru asta.

Ah, da, si as fi crezut ca voi vedea mai multe reactii din blogosfera culinara.