Fudulii de curcan la tigaie

O soarta cruda pentru saracul curcan, ar zice unii. O cina excelenta pentru noi, cand minunatiile astea au sfarsit in farfurie :). Da, stiu, e post, iar eu voi arde in iad :D.
Ieri am redescoperit Bucurestiul. Plimbare pe bucati, de la Tribunal pana la Izvor, Centrul vechi, apoi Colentina – Dragonul Rosu pentru condimente & stuff (tzeapa, chinezii se respecta si lucreaza sambata doar pana la 14.00), apoi Piata Obor, daca tot eram in zona. Unde, in fuga, aproape de inchidere, am gasit fudulii de curcan (40 de lei kilogramul). Pe care nu puteam sa le ratez, mai ales ca nu mai mancasem de cativa ani. Din pacate, nu aduc si de cocosh (alea da cojones, crème de la crème, top of the list, a number one, staaart spreading the neeeews :D), dar vor aduce de porc. And I’ll be back.

So, pentru ca fuduliile astea nu merita stricate cu cine stie ce condimente sau sosuri, deoarece au ele insele o textura atat de cremoasa si un un gust atat de bogat, le-am facut cat de simplu am putut.

Dupa cum vedeti in poza, unele-s mai mici, altele mai mari, ca asa-i in viata :). Dupa ce le-am spalat in multa apa rece, le-am aruncat intr-o tigaie cu putin ulei de masline. Unele dintre ele au explodat nitel, dar nimeni nu-i perfect. Le-am lasat vreo 2 minute la foc iute, cu capacul pus, ca sare uleiul in toate partile. Apoi am adaugat o cescuta de vin alb sec, sare, piper proaspat macinat si am dat focul la mic. Fuduliile s-au perpelit incet in sosul format vreo 5-6 minute, dupa care am pus doi catei de usturoi tocati. Doi, ca voiam sa se simta gustul fuduliilor. Le-am mai lasat 2-3 minute pe foc si asta a fost tot. Puteti sa le puneti verdeata tocata, insa dupa cum va spuneam, eu am incercat sa pastrez aromele lor. Sosul din tigaie e minunat cu niste paine neagra cu seminte, iar de cojones nu mai vorbesc, ca nu-i frumos cu gura plina. Intelegeti ce vreti de-aici 😀

Incercati asa ceva acasa!

4 comments on “Fudulii de curcan la tigaie

  1. Salutari,acum am auzit si eu de aceste delicatese si ma interesam de modul de preparare, toate bune si frumoase si multe moduri ok de gatit dar vreau sa fac o mentiune serioasa careia sper ca ii veti acorda atentie; mai sus este descrisa o reteta foarte simpla si apetisanta cu o singura exceptie, CU ULEIUL DE MASLINE NU SE CALESTE….pe langa faptul ca este o blasfemie sa faci asta, el pierzandu-si proprietatile pentru care este cunoscut, devine toxic…
    toate bune!

    • Buna Maab,
      Ma tem ca te voi contrazice. Cu uleiul de masline se si soteaza. Eventual poti si praji, pentru ca are un punct de ardere destul de ridicat (250 de grade spre deosebire de 210 grade la cel de floarea soarelui) ceea ce nu-i altereaza deloc proprietatile. Grecii fac asta in diverse preparate, italienii fac asta la multe feluri, iar daca nici ei nu stiu cum sa foloseasca uleiul de masline… Dar inainte sa fii atat de radical(a) u could give it a try. 🙂 eu tot fac “blasfemii” din astea de ani buni, de cand gatesc aproape exclusiv cu ulei de masline si avem toti un colesterol asa de fericit 🙂

  2. Asa este. Chestia cu toxicitatea la uleiul de masline este inventata de cei care nu doresc sa-l cumpere datorita pretului un pic mai ridicat. Ar trebui sa invatam din bucataria meditareneana. Eu folosescu exclusiv ulei de masline si este foarte bun. Cine nu isi permite sa cumpere poate folosi de floarea soarelui, nu este obligatoriu sa foloseasca ulei de masline, insa nu trebuie sa inventam tot felul de povesti. Insa, daca-l folosim mai rar si nu mancam in fiecare zi prajit, pretul va deveni la fel ca la cel de floarea soarelui.

    • cu exceptia maionezelor (pe care le fac foarte rar) unde folosesc ulei de floarea soarelui sau de porumb, pentru că cel de masline le da un gust usor amara, si eu folosesc numai ulei de masline, la gatit, in salate, in orice mancare. e extraordinar!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.