Azi dimineata, dupa o oprire in piata, m-am ales cu provizii de busuioc pentru urmatoarele doua saptamani. Dupa binecunoscuta formula 3 la 2 lei, am luat trei snopi sanatosi de busuioc (deja nu pot sa le mai spun legaturi): doi de busuioc alb si unul de busuioc violet. Si cum mi-am bagat io snopii in punga mea reciclabila, de panza, si m-am suit in troleu, ce mai vaiet, ce mai zumzet, doua statii pana acasa.
Mai exact, vreo trei babe si un mos s-au apucat sa comenteze pe seama busuiocului meu si-a busuiocului in general. „Vai, ce frumos miroase busuiocul asta. S-a umplut masina de miros! Imi place mult mirosul, da’ sa nu-l vad in mancare. Mie nu-mi place nici cimbrul, nici tarhonul”, da tonul o tanti care isi gaseste imediat cativa colegi de conversatie.
“Lasa, mama, sunt prosti, nu stiu ce e bun”, mangaiam eu floricelele care scoteau scafarlia alba sau violet din punga. “Numai de-ati mirosi si voi mai putin, macar doua statii…”.
“Io il tin la icoane, asa stiu ca se face”, se baga o baba in discutie, ca se ne intre bine-n cap astora de ne plimbam cu busuiocul prin troleu care e adevarata lui menire pe lume. Pe lumea asta mica, Romanica. Kiss my ass.
“Daca unii vor sa-l manace e treaba lor, n-am nimic impotriva, eu sa nu-l vad in mancarea mea”, intervine “impaciuitoare” prima tanti gospodina.
“I think I can, I think I can, mai am o statie pana acasa, sunt intr-un loc ferit de orice problema, eventual un lan de busuioc”… 😀
“Exista o pasta, sa-i zic asa, care se chema basil pesto si care se pune la mancare”, se-aude vocea grava a unui nene, moment in care se face liniste in grupul gospodinelor care tin busuiocul la icoane.
“Hait!, imi zic. Stai ca avem un connaisseur. Daca le spune ceva si de extravergine mor eu inaintea babelor”. 😀 No luck!
“Da’ cu ce se mananca pasta asta”, isi revine din uimire una dintre cotofene. “Ei, cu ce?”, face contrariat zeul-pesto din troleu. “Da’ stiu sigur ca are si busuioc, printre alte ingrediente!”
Moment in care s-au deschis usile, iar pe mine m-a busit un ras isteric.
Well, daca pentru unii oameni e de neconceput busuiocul in mancare, ceea ce va propun eu s-ar putea sa para un pic bizar chiar si pentru “initiati”.
Mai exact, versiunea mea de limonada.
Adica zeama unei lamai si zeama unei portocale se pun intr-un cofer si se amesteca cu cateva linguri de miere, depinde cat de dulce va place. Se dilueaza cu un litru de apa plata, se adauga cuburi de gheata si o mana zdravana de frunze de busuioc si menta. Se lasa vreo 10-15 minute, pentru ca plantele sa se macereze putin si sa-si lase aromele inconfundabile si racoroase in limonada.
Incercati asa ceva acasa!
“Exista o pasta, sa-i zic asa, care se chema basil pesto si care se pune la mancare”, am lesinat de ras la replica asta! Unde iti faci tu piata, caro mio? As veni special pentru personajele din jur. 🙂
Ador busuiocul in mancare, la icoane, dupa ureche, oriunde 🙂 Momentan plang dupa planta de busuioc care mi-a murit in ghiveci
Cara mia 🙂 protagonista acestei scenete cotidiene este minunata mea sotie, care de altfel este si autorul acestor minunate retete pe care le posteaza aici :). Daca sotia mea este vrajitorul cel bun atunci pot spune ca eu sunt “ala rau” care face mancarea sa dispara din farfurie. Acum, ca am lamurit cine este cel bun si cel rau, cine gateste si cine maninca 🙂 iti spun ca noi de obicei ne facem aprovizionarea cu fructe, legume, flori din Piata Sudului. cat despre busuiocul din ghiveci……planteaza altul 🙂 noi avem deja 3 generatii de busuioc 🙂 in acelasi ghiveci (mare).
“Exista o pasta, sa-i zic asa, care se chema basil pesto si care se pune la mancare”, am lesinat de ras la replica asta! Unde iti faci tu piata, caro mio? As veni special pentru personajele din jur. 🙂
Ador busuiocul in mancare, la icoane, dupa ureche, oriunde 🙂 Momentan plang dupa planta de busuioc care mi-a murit in ghiveci
Foarte amuzanta povestea 🙂
Eu zic sa puna si lamaie pe langa icoane, nu de alta, dar se imbina mirosurile intr-un mod placut asa 😀
Revenind la subiect – prima oara cand am gustat limonada cu busuioc (intr-o cofetarie) am fost absolut imarmurit de ce mult mi-a placut.
cu busuioc si cu menta, dar si cu putin suc de portocala, e perfecta.