Ati văzut vreodată efectele cancerului asupra cuiva drag? E devastator. E devastator să stai neputincios și mic, să nu poți face nimic. Eu am fost acolo. De două ori: o dată cancer la pancreas, cealaltă dată cancer la ficat. Durerea pierderilor nu a trecut. De fapt, nu are cum să nu rămână, mereu. Ambele tipuri de cancer, conform multiplelor studii, sunt interconectate cu modul de viață, în special cu alimentația și mișcarea. Mi-aș dori să nu mai văd nicăieri în jurul meu astfel de pierderi. Mi-aș dori ca oamenii să conștientizeze că și ei, oricând, pot fi de o parte sau de alta a baricadei: luptând pentru viața lor sau ajutând pe cineva să lupte. Și e o luptă a naibii de grea. Pe care mulți n-o câștigă. Însă cel mai bine ar fi să nu ajungem niciodată acolo. Noi și cei pe care îi iubim. Schimbarea e atât de mică și poate începe acum. La următoarea pauză pe care o vei lua, când te vei ridica din fața calculatorului, bea un pahar de apă, în loc de suc. Bea-l chiar dacă nu ți-e sete. Și ai făcut deja primul pas. E atât de simplu :).

Va fi un articol lung și sper că veți avea răbdare să-l citiți până la final. De aceea îmi doresc să vă fi atras măcar cu poza din deschidere, adică ceea ce cred eu că e un preparat sănătos: tartar de avocado cu smântână maturată românească, microgreens (coriandru și ridiche roșie) și pâine de casă cu semințe :).

Poate am început un pic dur acest articol, cu o exemplificare extremă. Înă nu neverosimilă. Ideea este că azi sunt foarte multe boli asociate cu alimentația, începând cu obezitatea și terminând cu diabetul și chiar cancerul.

Angajații români alocă mai puțin de 30 de minute pauzei de prânz. Statistici recente arată că 15% din populaţia României este obeză, iar o treime este supraponderală. Pâinea rămâne pe primul loc în preferințele de consum alimentar, media lunară fiind de 8,2 kilograme de persoană, potrivit Institutului Național de Statistică (Coordonatele nivelului de trai în  România – Veniturile și consumul populației, 2016). Obezitatea este considerată responsabilă pentru 13% din decesele în interiorul regiunii europene. Acestea sunt cifre oferite în cadrul conferinței de presă de lansare în România a programului FOOD (Fighting Obesity through Offer and Demand), conferință desfășurată astăzi, la Palatul Cotroceni.

Citeste eticheta produselor

Și, cum spuneam mai sus: dacă vei bea azi un pahar cu apă, în loc de unul cu suc, și dacă vei merge pe jos de la metrou până acasă, atunci sigur mergi pe drumul bun. Indiferent de greutatea pe care o ai acum, indiferent de cât de bun a fost ultimul set de analize. Și, iată câteva sfaturi pe care îmi permit să ți le dau, după mulți ani dedicați gastronomiei, în diferite forme ale ei. De altfel, unele dintre aceste recomandări se regăsesc și în programul FOOD, coordonat în România de Grupul Endered (Edenred deservește peste 35.000 de companii-client și un milion de utilizatori pentru carduri si tichete de masă Ticket Restaurant).

Citeste eticheta produselor. Un simplu snack, chiar si din categoria produselor fără zahăr, poate ajunge la 300 de calorii. Un snack de 40 de grame, care nu-ți va potoli foamea prea mult. În schimb, două portocale sau o banană o vor face. Citește orice etichetă! Vei descoperi zahăr, glucide, chiar și în iaurturi naturale, chiar și în muștar. Vei găsi grăsimi în produse despre care nici nu bănuiai că ar conține, ca să nu mai zic arome artificiale, afânători, amelioratori de gust sau conservați.

Să vă dau un exemplu, o miniprăjiturică cu vișine. Ingrediente: făină albă de grâu, zahăr, grăsime vegetală (palmier), emulsifiant, praf de ou, masă de cacao, unt de cacao și… here comes the best part: acid citric, sorbat de potasiu, corector de aciditate, gumă xantan, amidon modificat de porumb, emulsifianți esteri mono, di și poliglicerici ai acizilor grași.

Serios?? Așa face și bunica voastră sau mama pandișpanul cu vișine, nu? Tot cu emulsifianți esteri mono, di și poliglicerici ai acizilor grași :).

Revenind. Încercați, pe cât puteți, să înlocuiți zahărul și dulciurile cu glucidele din fructe. Nu zice nimeni să renunțați de tot, viața fără ciocolată e tristă :). Copilul meu de trei ani și jumătate mănâncă uneori ciocolată. Pe lângă supe-creme din legume proaspete, pâine de casă cu maia sau avocado.

Știu că cel mai comod lucru este să cumperi dimineața un covrig. Recunosc, de 3-4 ori pe an mănânc și eu câte unul, cu sana, dar aluatul ăla dospit rapid, în mașinării speciale, e un aluat neterminat. Drojdia va continua acțiunea de dospire/umflare, chiar în stomacul vostru. Urmează balonarea și caloriile acumulate. Măcar pentru covrigul ăla mergi pe jos două stații de autobuz :). Și-o să vezi că nu-l vei mai mânca de 5 ori pe săptămână. Făina albă nu e nici ea cea mai bună. Alege o pâine integrală în loc de pâine albă.

Mergi pe jos

Mergi pe jos până la metrou sau chiar până la serviciu. Exact în perioada asta fac școala de șoferi. E strict o necesitate, nu voi circula cu mașina cel puțin în acest trafic (fluidizat de PMB, NOT!) din București decât dacă e strict necesar, pentru cumpărături voluminoase sau ca sa-mi duc copilul la un opțional sau un teatru. Însă de ce m-aș autoflagela o oră în mașină, printre claxoane și înjurături, doar ca să ajung la serviciu cu mașina. Știu, e problematic atunci când stai în afara Bucureștiului. Dar asta înseamnă că, cel mai probabil, ai și unde să faci plimbări saui să alergi, atunci când ești acasă.

În loc să mă înghesui zilnic într-un autobuz plin și neaerisit eu plec de acasă cu 20 de minute mai devreme și fac pe jos drumul până la metrou. Da, chiar și așa frig cum e acum.

O să ajung acum la un capitol despre care aș putea scrie zile întregi. Alimentația publică: restaurante, cantine, cafenele, fast-food-uri, cofetării, patiserii, firme de catering pentru evenimente. Nu vreți să știți cum se lucrează în foarte multe dintre ele, nu vreți să știți ce ingediente intră în mâncarea lor – de altfel, fashionably instagramabilă – pe care multe branduri o vând drept naturală sau bio, proaspătă, făcută în casă etc. Pentru că, dacă ați ști, ați refuza să mai mâncați multe, în multe locuri. Ca de exemplu șnițele prăjite în aceeași friteuză, în același ulei ars și neschimbat de câteva zile. Asta e valabil și pentru cartofii prăjiți. Ceafă sau pulpe făcute pe un grătar ars și necurățat de câteva zile. Supe creme pline de prafuri care dau „gust“. Curry-uri cu legume „perfecte“, venite din Olanga, gata curățate și ambalate în vid. Aluaturi, pâine congelată. Prăjituri cu margarină, creme la plic și frișcă artificială.

Încearcă să mănânci regulat, nu să împingi singura masă a zilei seara. Ia-ți timp să faci asta, nu mai mânca în fața calculatorului sau a televizorului.

În România a început, de o perioadă, un curent de conștientizare a acestor lucruri și de educare a consumatorilor, iar unul dintre cei mai onești oameni în acest sens, deși se izbește de multe dificultăți, e Alex Petricean, pe care l-am cunoscut recent și despre care o să vă mai povestesc. Tocmai datorită mentalității lui și a ingredientelor folosite e Maize cel mai bun restaurant din România, iar el a fost desemnat cel mai bun chef din România. Mai sunt alți câțiva antreprenori și chefi care nu concep să facă lucrurile decât această direcție.

Alege altfel la cantină sau restaurant

Însă foarte mulți patroni de restaurant, de francize, de lanțuri de fast-food urmăresc doar profitul. Poate vor înțelege, la un moment dat, că banii se pot face și altfel, mai puțini, ce-i drept, dar mai cinstit. Și nu pe sănătatea altora. Poate vor începe și ei cu lucrurile simple. Să pună în vitrina de deserturi un coș cu fructe. Să pună mai puțină sare în mâncare. Să renunțe la legumele „de plastic“ din import. Cereți-le voi asta. And so on and so forth. Atrageți-le voi atenția. Dacă o faceți zilnic, poate vor schimba ceva. Poate vor înțelege și patronii, și bucătarii șefi, și bucătarii, și ajutoarele de bucătar, și personalul de curățenie că, dacă în munca asta atât de grea, nu există respect, lucrurile nu vor funcționa. Că dacă tu consideri că ai un sclav cu contract de muncă , sclavul ăla se va răzbuna pe afacerea ta, făcând lucrurile prost, iar clienții vor vedea asta. Că dacă tu, ca angajat în restaurant, faci lucrurile superficial, vei fi privit mereu doar ca un sclav cu contract de muncă, oricâte joburi ai schimba.

Și, foarte important, poate va înțelege și puterea legislativă din România că avem niște legi soooo obsolete și penibile. Care incomodează și închistează teribil orice bucătar sau antreprenor, că avem controale stupide care îngroapă afaceri făcute cu bună-credință. Că nu mai suntem pe vremea rețetarului unic și că nicăieri prin Europa nu se mai întâlnesc astfel de absurdități în industria horeca.

Încercați așa ceva acasă. În drum spre casă. La birou. Beți un pahar cu apă. A fost o postare lungă 🙂