Istanbul spice bazaar
N-o sa inteleg niciodata de ce am avut o asemenea prejudecata fata de Orient si regret ca abia acum am ajuns prima oara in Istanbul. Un oras care m-a fascinat cum putine altele au reusit sa o faca. Insa ne vom intoarce acolo cat mai curand, am promis.
Istanbul e cu totul si cu totul altceva fata de tot ce stiam eu. E un oras al extremelor (ca mine 🙂 ), e vechi si nou, Occident si Orient, civilizatie si saracie, istorie si new money, traditionalism si modernism, un melanj de stiluri si oameni, o metropola cosmopolita imensa, cu o populatie de aproape 19 milioane de oameni.
Turcii sunt si ei, oamenii extremelor: de la soferii nesimtiti de taxi care iti fac o tura de oras inainte sa te duca la hotel, pana la cei care alearga dupa tine pentru ca ti-ai uitat punga cu cumparaturi pe un scaun, la o terasa. De la cei care te servesc la modul cel mai frumos, pana la cei care dau peste tine pe strada si nu zic nici macar pardon (da, pardon exista si in limba lor). Apropo de asta, in Istanbul e cel mai haotic trafic pe care l-am vazut vreodata, de la cel de masini, pana la cel pietonal.
Istiklal
In Istanbul multe chestii sunt invers, la propriu, fata de cum le stim noi: metroul merge la suprafata, iar funicularul pe sub pamant, la aparatele de intrare in metrou o sageata verde iti indica faptul ca nu ai bagat jeton, iar un X rosu faptul ca ai liber sa treci :). Am vazut turci stand linistiti de vorba la semafor, pe verde, pentru ca pe rosu sa faca slalom printre masini.
Insa poate tocmai de asta e atat de fascinant acest oras. Am stat relativ aproape de atractiile turistice, la hotelul Titanic City (la 5 minute de mers pe jos de strada comerciala Istiklal, la 10 minute de faleza de unde puteai lua metroul pana la obiectivele turistice – Sfanta Sofia, Moscheea Albastra, Palatul Topkapi, Marele Bazar, Bazarul de condimente si la 20-25 de minute de mers pe jos pana la Palatul Dolmabahce, care, din punctul meu de vedere, concureaza lejer cu Versailles sau Schonbrunn).
Faleza
Palatul Dolmabahce
Insa n-o sa va stresez cu asta, pentru ca nu cred ca vreti sa auziti despre influentele europene din arhitectura sau despre cum arata Bosforul cand e ceatza :), asa ca o sa va spun unele lucruri despre mancare. Pentru ca, da, o sa revin la Istanbul fie numai si pentru mancare.
Bosfor
O scurta paranteza inainte, pentru ca simt nevoia sa va atentionez: Marele Bazar merita bifat ca experienta turistica, insa atat. Acolo gasiti foarte mult aur, fooooooooaaaartee multe fake-uri (m-am intors intr-un avion plin cu doamne cu Vuittoane :D) si foarte multi tzepari.
Marele bazar
Chiar daca negociezi cu ei – ceea ce in aceasta perioada nu se prea intampla, pentru ca sunt putini turisti, preturile tot mari sunt. Eu am vazut aceleasi lucruri din Bazar la jumatate de pret in alte zone comerciale, unde puteai, de asemenea, sa negociez). A, sa nu va mire in Bazar daca dupa ce spuneti 2-3 vorbe in engleza veti fi intrebati: Romania? 🙂 Oricum, Grand Bazaar nu mai e ce-a fost, “s-a stricat”, dupa cum ne-a zis un roman care are un magazin acolo.
Lampi bazar
E un loc numai bun de tzepuit turisiti japonezi sau americani (despre care o sa va povestesc in postarea urmatoare) sau un loc si mai bun pentru toti “taranii care vor sa-mbrace doar Gucci si Versace”, vorba Parazitilor. Bine, “Gucci” si “Versace”.
Condimente
Din Spice Bazaar, insa, nu-mi mai venea sa plec, desi si acolo sunt nesimtiti. In bazarul de condimente nu prea negociezi. Am cumparat dintr-un magazin de vreo 30 de euro si turcul care incerca sa ma vrajeasca abia mi-a facut un discount de 1 euro si jumatate, adica 3 lire (am platit 60 de lire in loc de 63). Iar asta dupa ce i-am batut de vreo doua ori obrazul :). Bine, in schimb s-a oferit sa-mi dea ceva “natural, pentru sotul meu” :).
Spice bazaar1
In bazarul asta trebuie sa cauti cu atentie, pentru ca diferentele de pret intre magazine sunt uriase, chiar si de 20 de euro pe kilogram (intr-un magazin un kilogram de piper combinat – rosu, verde, negru si alb – costa 60 de lire, adica 30 de euro, in altul era 100 de lire, adica 50 de euro). Pe langa condimente si mixuri de condimente de tot soiul, gasiti aici fructe si legume uscate (am luat rosii salbatice – zic ei, sunt ca niste cherry, dar dulci si cu gust de rosii, zmeura alba – foarte acra, afine uscate etc), fructe si legume confiate (ghimbir – am gustat, nu mi-a placut, mango, capsune etc), sute de ceaiuri si mixuri de ceaiuri (inclusiv ceai verde cu menta si ciocolata!!), dar si tzepe gen sofran indian (curcuma) sau sofran turcesc. Niciunul dintre ele nu e sofran veritabil, deci nu va ingramaditi sa luati, desi pretul e atractiv. Pe stradutele de langa bazar (o zona foarte pitoreasca) gasiti “munti” de alune de pamant, nuci, fistic, arahide, naut. Apropo, la o “bomba” din bazarul asta (ceva gen taraba de mici din Obor), am mancat cel mai bun kebab de miel din aceasta calatorie.
Rosii salbatice uscate
Din bazar si de prin imprejurimi am luat chestii care nu se prea gasesc in Romania sau la un pret mult mai bun decat in Romania, printre care sumac, paprika afumata, seminte de fenicul, rosii salbatice uscate, ceai de fructe uscate (portocala, mar si ghimbir), mix de condimente pentru masline (n-a vrut turcul sa-mi spuna ce e in el, desi am depistat cimbru, oregano si coaja uscata de lamaie), amestec de legume deshidratate pentru mancaruri, salep.
Salep
Cu salep inchei povestea de azi, iar foarte curand o sa va povestesc despre MI-NU-NA-TA bucatarie turceasca. Pentru care ma voi intoarce la Istanbul.
Salep e o bautura despre care am citit intr-o poveste a lui Delavrancea, cand eram copil. Povestea, citita si rascitita, era latenta pe undeva prin mintea mea, asa ca atunci cand am vazut un vanzator ambulant de salep mi s-a aprins un beculet. Stiam din poveste ca e un lichid gros si dulce, care se bea fierbinte, insa aveam impresia ca e mieriu, ca ceaiul. M-a surprins sa vad ca e alb, ca laptele de la mucenici. Cu care se si aseamana vag, ca gust. Cred ca scortisoara si vanilia sunt elementele comune.
Well, salepul e o bautura fierbinte, groasa si dulce, facuta din lapte si pudra de tuberculi de orhidee. Cu miere, vanilie si scortisoara. Asa ca de la turcul care m-a prostit sa cumpar de 30 de euro din magazinul lui, am luat si pudra de tuberculi de orhidee. Costa 10 euro suta de grame, am luat 50 de grame :). Insa macar m-a invatat cum sa-l prepar. Din doua lingurite de pudra, faci un litru de salep. Adica fierbi un litru de lapte cu doua lingurite de pudra de tuberculi, pana da in clocot si se umfla. Apoi iti pui in cana, dupa plac, miere, vanilie, scortisoara…
Ceramica
Acum ceva vreme am mai facut un legamant cu mine: din fiecare loc in care voi merge nu-mi voi mai lua magneti (yeah, right) ci un vas, o farfurie, o oala, o cratita. Nu puteam sa ratez vasele lor de ceramica, atat de vesele si frumos pictate manual si nici un ibric pentru cafea.
In curand, povestile despre minunata mancare turceasca! Si o cina turceasca la noi acasa.
Cina turceasca
PS: Foarte important pentru doamne. “Indirim” e un cuvant vital: inseamna reduceri 🙂
Pe mine Turcia m-a fermecat definitiv. Din pacate am fost de fiecare data pe fuga si timplul nu a fost suficient.
Am fost in Istanbul de trei ori, in Edirne de 3 ori si la Kusadasi.
Ultima data cand am fost in Grecia, am intrat o zi in Turcia la intoarcere, numai sa-i simt mirosul.
M-a costat viza mai mult decat facea ziua aia, dar mi-am facut damblaua.
Am luat si plasa, cum spui tu, dar atmosfera, mancarea, culorile, amabilitatea negustorilor care se pricep la negustorie bat de departe restul neajunsurilor.
Eu mi-am luat ibrice ,rasnite, condimente, argint, rahat, halvita si prosoape.. multe prosoape si tricouri si pantaloni scurti din bumbac pe viata.
Am unele de 7 ani care arata ca in prima zi.
Cand ai vorbit de condimente, mi-am amintit de traditionalul “putpuri” de condimente pe care toti turistii il cumpara pentru cadou.:)
Doamne ce plasa !
Ceramica e minunata.
Astept urmarea.
Eu nu stiu ce voi alege data viitoare.
Turcia, Grecia sau Italia .
@ Lia stiam eu ca suntem mai multi. as zice sa facem Fratia Istanbulului 🙂 orasul asta e incredibil, lumea lor e incredibila!
Da de acord ! 🙂
Si eu, si eu in fratia asta!
M-ai facut sa rad de la inceput pana la sfarsit, ai relatat foarte frumos si cat se poate de adevarat. E un oras pur si simplu mirific, fascinant, haotic ca nicaieri altundeva si scump. Totul e invers cum spuneai si tu, insa din Eminonu sau Kabatas ai luat tramvaiul spre Grand Bazaar, cel de la suprafata, nu era metrou, turcii au si metrou in subteran, insa reteaua nu e foarte vasta, e noua si inca se lucreaza la un metrou si pe sub Bosforul, marea marmara,legand cele doua continente. Intr-adevar Istanbulul e un oras scump, dublu la preturi ca in Romania la mancare si produse com. Insa, in zonele turistice, turcii au doua preturi, ptr straini si ptr turci. Daca esti turc, nu au tupeul sa te jecmaneasca asa, insa daca esti strain, ce poti face? vizitezi, deci ai bani :)) madam 10 euro only! si stie turcul sa-si vanda produsul. Va pup pe toate cu drag!
@ Elena nu mi s-a parut un oras scump, in general, doar ca in unele privinte preturile sunt ca cele din Vestul Europei, insa intr-un mod nejustificat. in alte cazuri, preturile sunt chiar incredibil de mici. cum spuneam, orasul extremelor. da, am luat metroul/tramvaiul din Kabatas, dar eram convinsa ca e metrou de suprafata. asa-i spunea toata lumea 🙂 la noi bagau placa cu “Romania, Hagi, only 10 lira”, nu 10 euro :))
M-ai facut sa rad de la inceput pana la sfarsit, ai relatat foarte frumos si cat se poate de adevarat. E un oras pur si simplu mirific, fascinant, haotic ca nicaieri altundeva si scump. Totul e invers cum spuneai si tu, insa din Eminonu sau Kabatas ai luat tramvaiul spre Grand Bazaar, cel de la suprafata, nu era metrou, turcii au si metrou in subteran, insa reteaua nu e foarte vasta, e noua si inca se lucreaza la un metrou si pe sub Bosforul, marea marmara,legand cele doua continente. Intr-adevar Istanbulul e un oras scump, dublu la preturi ca in Romania la mancare si produse com. Insa, in zonele turistice, turcii au doua preturi, ptr straini si ptr turci. Daca esti turc, nu au tupeul sa te jecmaneasca asa, insa daca esti strain, ce poti face? vizitezi, deci ai bani :)) madam 10 euro only! si stie turcul sa-si vanda produsul. Va pup pe toate cu drag!
Cu tot respectul, nu este chiar asa. Am citit acest post in urma cu 2 saptamani, iar lunea trecuta am fost in Istanbul pt prima data (cu treaba in partea asiatica 3 zile si ca turist 2 zile in sultanahmet). eram tare nerabdatoare, entuziasmata… dar totul mi-a lasat un gust amar… totul este dublu fata de preturile de la noi (mancare, benzina, transport, haine… tot). Mancarea este uneori f buna, alteori prosta. Am mancat lahmacun cu 3 lire de pe strada de ma gandesc si acum la el, insa am mancat pide donner 7lire / sish kebap 15lire care nu erau asa minunate.
Am vrut sa iau din sau de pe langa bazar ceva tricouri/treninguri pt piticii mei. Era acolo ca in niro/europa/dragonul rosu, mare harababura, toti trag de tine in toate directiile, preturile mult mai mari ca la chinezi si te si repezeau daca te uitai ceva mai mult fara sa cumperi in incercarea de a identifica ceva util/placut in debandada aia.
Iar turcii… ca turcii. Nu prea stiu engleza, unii iti raspund amiabil altii te reped, dar marea majoritate incearca sa te tepuiasca, ceea ce pe mine m-a dezgustat. Ca de altfel ideea de a te tocmi peste tot…yuck!
Poate ca am plecat acolo cu asteptari prea mari sau poate ca nu… in mod cert gusturile difera.
Mi-au placut in schimb moscheile, pietele+aleile pietonale, plimbarile pe faleza, curatenia…
da, gusturile difera cu siguranta 🙂 sau n-ai inteles nimic din ce-am scris 🙂 or both!
Da .. e o chestie de gusturi ….. Pentru mine intalnirea cu Turcia si mai ales cu Istambulul a fost o revelatie ….. M-au fermecat ….. pur si simplu …….. de la moschei…. la oameni ….. Sa nu uitam ca vanzatorii nostrii sunt cu muuuuuuult mai nesimtiti ….. Am intrat in magazine doar pentru placerea patronului de a bea un ceai cu noi , chiar daca nu am cumparat nimic , nu a fost bai ….