• 1 pachet foi subțiri plăcintă (400 g)
  • 1 kg varză albă dulce
  • 3 linguri ulei
  • 20 g unt
  • sare, după gust
  • 2 lingurite zahar brun
  • 150 ml lapte integral
  • ulei pentru uns

Într-una dintre călătoriile la Istanbul, acum ceva ani, am avut o revelaţie în materie de plăcintă. Sunt convinsă că, prin diverse case şi prin lume ele se fac de sute de ani, însă eu abia atunci am descoperit plăcinta cu varză şi plăcinta cu cartof.

Am plăcințit a lot in my days. Tot soiul de foi și foitaje, umpluturi și toppinguri, forme și gusturi. Vărzările astea nu apar prea des în bucătăria mea, dar și când le fac, aș putea fugi cu tava de my precious, ca Smeagol :).

Aşa că m-am pus pe făcut plăcinte. Mai întâi, tocaţi varza fin şi o căliţi în ulei și unt până se înmoaie. Puneţi sarea si zaharul, iar la final dați focul tare, astfel încât compoziția (măcar aia de pe fund să se caramelizeze ușor). Apoi lăsaţi amestecul la răcit.

Pentru fiecare sul plăcintă, aveţi nevoie de trei foi subţiri, puse una peste alta şi unse cu puţin ulei. După ce aţi aşezat umplutura, faceţi rulouri (sigilând capetele) și le puneţi într-o tavă, de asemenea unsă cu ulei.

Iar remediul pentru foile uscate şi subţiri este să turnaţi peste plăcinte lapte, înțepând sulurile de plăcintă din loc în loc. Le lăsați 10 minute pentru ca tot laptele să fie absorbit în foi, apoi le dați la cuptor, 30-40 de minute, la 180 de grade, până se „înfoaie” și se rumenesc.

Încercați așa ceva acasă & share if u care!