V-am mai povestit despre obsesia mea pentru somonul crud si bleah-ul aproape existential cand e vorba de ala gatit. Asa ca am profit de vizita lui Mr. Dinu-cel-neiubitor-de-peste pe taramuri tare nordice unde somonul e la el acasa, numai ca eu am profitat in Romania, in timp ce el manca mancare africana la Stockholm :D. Da, am profitat, ziceam, dar trebuia sa rup fraza ca era prea lunga :).
Cat a fost plecat nu l-am tradat cu vreo friptura de cerb (maybe next time :D) ci mi-am luat un frumos file de somon, pe deasupra si pescuit, nu din ala de acvacultura, crescut si hranit cu fratii lui:D
Ideea e simpla cu somonul marinat/conservat, ca nu gasesc alt termen. Poate somon sarat… hmmm, dunno. Cred ca intelegeti voi daca-i spun cured salmon :).
Fileul se curate de piele si de eventualele oase, se fasoneaza (adica indepartati toti franjurii de carne si bucatelele de piele), se spala, se usuca intre servetele absorbante, apoi se acopera cu un amestec facut dintr-o lingura de sare de mare grunjoasa (eu am pus din rezerva Guerande), o lingurita de zahar, coaja rasa a unei lamai si o legatura de marar tocat. Asta pentru un file de 300 de grame, atat a avut cel pe care l-am cumparat eu.
Pestele se lasa asa o noapte (depinde totusi de grosimea fileului sau de cat de crud va place), timp in care va elimina multa apa. Se aseaza apoi pe servetele de hartie, care vor absorbi surplusul de lichid, apoi se lasa la zvantat inca vreo cateva ore bune, chiar jumatate de zi (in frigider sau afara).
Se curata crusta de ierburi – pentru aspect dar si pentru gust puteti sa lasati cateva firisoare de marar – apoi il feliati subtire si il mancati cu lamaie sau lime si castravete. A, si cu paine neagra cu ierburi (coming soon).
Incercati asa ceva acasa!
asta-i gravlax, ar zice suedezu
probabil. da’ eu n-am fost acolo si don Dinu nu s-a atins de peste 🙂 insa pe mine tot ma preocupa cum as putea sa-i zic in romana.
Hm,eu ma pregatesc de un carpaccio de ton.
Pana atunci imi clatesc ochii cu gravlax-ul tau.
Ce mai ,suntem curajoase.:)
carpaccio de ton, hmmm. am mancat unul extraordinar in Franta. in Romania, cat m-am chinuit, n-am gasit tonul ala pentru carpaccio. adica am gasit ton proaspat, dar pur si simplu nu era pentru asa ceva. dar il astept pe-al tau, poate-mi dai ponturi pentru un ton proaspat-proaspat si roz 🙂
cat despre curaj… as spune mai degraba de gustibus 🙂
o, Doamne, suna atat de extravagant si totusi e atat de usor de facut… as pune si niste vin alb langa, may I, may I?
@ Monika Ok si tot nu stiu cum sa-i spun in romana :)) vinul alb in pahar, sec si bine frapat. sau un moet brut rose…
o, Doamne, suna atat de extravagant si totusi e atat de usor de facut… as pune si niste vin alb langa, may I, may I?
@ Monika Ok si tot nu stiu cum sa-i spun in romana :)) vinul alb in pahar, sec si bine frapat. sau un moet brut rose…