Va povesteam data trecuta despre magazinul arabesc de pe Mosilor, celebru in blogosfera culinara. Acolo am gasit tot felul de condimente minunate (7 spices, care e tradus 7 piperuri :), cardamon pastai, piper alb boabe, praf de ghimbir), dar si faina de naut si linte rosie, un soi rar intalnit in magazinele romanesti.
To make the long story short, se lasa lintea la inmuiat cateva ore, se fierbe cu cativa catei de usturoi in ea, iar spre final se adauga un “sos”: putin ghimbir ras, praz tocat, rosii pasate si bulion, toate calite in ulei. Se adauga un praf de “7 piperuri” :), sare si putin piper alb, proaspat macinat. Supa se mananca fierbinte, cu iaurt tare (Cedra de oaie si bivolita e minunat) si… Sanziana, ce e ala de deasupra?
Wrong answer! Coriandru verde tocat 😛
Incercati asa ceva acasa!
Buna, ma cheama Irina si imi place sa-ti citesc site-ul. L-am descoperit de curind si chiar imi place. De ce? 🙂 Cred ca ma regasesc in multe din comentariile tale. Sint OK si imi plac. Si sa-ti mai spun ceva haios….. Asta toamna am fost in Paris cu articolul tau despre cumparaturi in geanta :). Dar despre altceva voiam sa-ti scriu acum. Supa de linte de mai sus cred ca e de inspiratie indiana. Eu fac una mai simpla, (de inspiratie araba:))dar la fel de OK.In primul rind nu pun lintea la muiat, crede-ma ca nu e nevoie, fierbe foarte usor. In al doilea rind firb lintea doar cu un pic de morcov dat pe razatoare si chimen macinat. Chimenul este cel care ii da savoarea. Dupa ce a fiert o bag la blender. Nu pun tot lichidul odata ci il torn cite putin pina cind supa ajunge la consistenta pe cate o doresc. Poti sa o lasi un pic mai zemoasa pentru ca oricum ea va mai trage lichid.(intelegi tu ce vreau sa spun). Poti sa o servesti cu ceapa taiata solzi si aurita in ulei de masline (varianta clasica, originala) sau cu lipie libaneza rupta bucatele, uscata in cuptor sau la microunde si prajita usor in putin ulei de maslina. Eu o prajesc in wok si merge de minune. Poate incerci odata. Te pup si te mai citesc
Buna Irina,
Chiar m-a emotionat mesajul tau, iar eu nu ma emotionez asa usor. 🙂 Oricum, asta inseamna ca intr-adevar e folositor ce fac eu, iar asta e o mare satisfactie pentru mine. De altfel, asta e si ratiunea blogului.
Da, ai dreptate supa mea e de inspiratie indiana, m-a inspirat un prieten drag, expat din India. Multumesc si eu pentru reteta, o s-o incerc in curand. Si-ti multumesc ca ma urmaresti. Keep in touch, poti sa ma si critici, ca doar din asta invatam, nu? 🙂
Buna, ma cheama Irina si imi place sa-ti citesc site-ul. L-am descoperit de curind si chiar imi place. De ce? 🙂 Cred ca ma regasesc in multe din comentariile tale. Sint OK si imi plac. Si sa-ti mai spun ceva haios….. Asta toamna am fost in Paris cu articolul tau despre cumparaturi in geanta :). Dar despre altceva voiam sa-ti scriu acum. Supa de linte de mai sus cred ca e de inspiratie indiana. Eu fac una mai simpla, (de inspiratie araba:))dar la fel de OK.In primul rind nu pun lintea la muiat, crede-ma ca nu e nevoie, fierbe foarte usor. In al doilea rind firb lintea doar cu un pic de morcov dat pe razatoare si chimen macinat. Chimenul este cel care ii da savoarea. Dupa ce a fiert o bag la blender. Nu pun tot lichidul odata ci il torn cite putin pina cind supa ajunge la consistenta pe cate o doresc. Poti sa o lasi un pic mai zemoasa pentru ca oricum ea va mai trage lichid.(intelegi tu ce vreau sa spun). Poti sa o servesti cu ceapa taiata solzi si aurita in ulei de masline (varianta clasica, originala) sau cu lipie libaneza rupta bucatele, uscata in cuptor sau la microunde si prajita usor in putin ulei de maslina. Eu o prajesc in wok si merge de minune. Poate incerci odata. Te pup si te mai citesc
Buna Irina,
Chiar m-a emotionat mesajul tau, iar eu nu ma emotionez asa usor. 🙂 Oricum, asta inseamna ca intr-adevar e folositor ce fac eu, iar asta e o mare satisfactie pentru mine. De altfel, asta e si ratiunea blogului.
Da, ai dreptate supa mea e de inspiratie indiana, m-a inspirat un prieten drag, expat din India. Multumesc si eu pentru reteta, o s-o incerc in curand. Si-ti multumesc ca ma urmaresti. Keep in touch, poti sa ma si critici, ca doar din asta invatam, nu? 🙂
🙂 Mi-am dat seama tirziu ca esti un barbat si “chef” altfel nu ti-as fi scris ce ti-am scris. Am fost convinsa ca esti o gospodina pasionata de gatit si cu veleitati de “computerista”. Citisem doar articolul cu shoping in Paris si cel cu supa. Mai tirziu am butonat pe home si am avut revelatia. Oricum era tirziu…….. comentariul il scrisesem deja. Ma rog, asta e! O sa sar de paginile cu diplome, evenimente……….etc si o sa butonez direct pe retete. Si daca esti cuminte poate o sa-ti trimit si reteta mea speciala de prajitura cu care dau pe spate………… multa lume:)
P.S. Sper ca ti-e clar ca nu te mai pup, dar am sa te mai citesc :p
Draga Irina,
Gospodina nu cred ca as putea fi vreodata, caci nu cred ca m-as incadra la categoria doamne respectabile care gatesc cu kitchenaid si eventual margarina. “Veleitati de computerista”, in schimb, imi place mie sa cred ca as avea vreo cateva, asa cum probabil ii place oricarui ziarist. nu sunt chef, desi scriam asta autoironic, oarecum, intr-o postare. ce-i drept, am o o diploma, pentru ca pasiunea m-a impins sa fac si cursuri de bucatar, dar de aici pana la a fi un chef mai am un drum lung. eu sunt doar o jurnalista care alearga mult, iar in (prea) putinul timp liber se ocupa de marea ei dragoste: gastronomia. asta pe langa cealalta mare dragoste (sotul meu, Sorin, despre care vorbesc destul de des pe-aici):)
cat despre prajitura ta speciala, ce-ar fi s-o faci, s-o pozezi, s-o scrii si sa ai o postare ca guest pe blogul meu? 🙂
anyway, thanx. si sper sa te atraga in continuare scrierile unui om ocupat cu veleitati de bucatar 🙂
🙂 OK, you got me! Cum imi fac putin timp iti trimit povestea cu praji. Pina atunci trebuie sa-ti spun ca puiul cu lamiie a fost suuuuuuuuuper.
oki doki 🙂